Arhiva etichetelor: Schengen

Spaţiul Schengen şi discriminarea românilor în UE

Ministrul de Externe Titus Corlăţean a avut o ieşire furioasă când a spus „dacă ne amână iar pe Schengen, România s-ar putea să nu mai fie interesată” (via Gândul). Problema principală este că România este tratată ca o ţară de mâna a doua în Uniunea Europeană. Din punct de vedere tehnic toate documentele spun că îndeplinim condiţiile pentru aderarea la spaţiul Schengen (capacităţi de control la graniţele exterioare UE cu Serbia, Ucraina şi Moldova – vă mai amintiţi vameşii şi poliţiştii de frontieră de la graniţele astea luaţi cu elicopterul). De aici eu înţeleg că principala problemă este una politică.

Cine este spaţiul Schengen şi cât costă

Este un tratat între statele membre UE (plus vecini de genul Elveţia, Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Vatican etc.). În principiu Tratatul Schengen elimină controalele la frontieră pentru cetăţenii statelor membre – nu te mai opreşte poliţistul de frontieră să te întrebe unde te duci şi de ce. Nu prea există alte beneficii. Cei care vor să muncească în state UE trebuie să îndeplinească în continuare aceleaşi formalităţi care le îndeplineau până acum (înregistrări la oficiile de muncă, obţinerea dreptului de şedere – pentru cei care vor să muncească legal, bineînţeles). În continuare durata de şedere fără motivaţii rămâne de 6 luni pe an în două reprize de câte trei luni.

România are obligaţia de a adera la spaţiul Schengen prin tratatul de aderare. Adică a avut obligaţia să cheltuiască nişte foarte mulţi bani pentru securizarea frontierelor externe, mai precis 1 miliard de euro (detalii aici). Contractul de securizare a frontierelor României a fost unul cu cântec, încheiat fără licitaţie de Adrian Năstase în anul 2004 cu firma franco-germană EADS, contract semnat de generalul Toma „precursor de heroină” Zaharia (istoria contractului şi a renegocierilor sale aici, nişte detalii în telegramele WikiLeaks). Nu am reuşit să mă lămuresc precis asupra costului securizării frontierei şi nu-mi este clar câţi bani mai trebuie să cheltuiască România pentru întreţinerea acestui sistem (se vehiculează suma de 200 milioane euro anual). Pe scurt: românii plătesc foarte mulţi bani ca să nu mai fie controlaţi de poliţia de frontieră maghiară şi nici măcar nu se pot bucura de asta.

Cine nu vrea România în spaţiul Schengen

Parlamentul European a aprobat aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen încă din vara anului 2011. Doar că de atunci încoace s-au găsit tot felul de piedici. Dar să vedem lista piedicilor:

Olanda este ţara care nu ne vrea în Schengen. La nivelul discuţiilor oficiale în UE, reprezentanţii Olandei vorbesc de corupţia din România şi reforma din justiţie, deşi Mecanismul de Cooperare şi Verificare pentru justiţia românească nu are nici o legătură cu aderarea la spaţiul Schengen (dar măcar aşa au şi olandezii o urmă de raţiune în blocajul ăsta). În politica internă olandeză se duce o propagandă deja delirantă împotriva imigrantului român (fenomen asemănător cu cel din Marea Britanie, olandezii au în realitate probleme cu extremiştii islamici, dar nu e corect politic să te iei de ăştia, aşa că românaşii, câţi sunt ei în Olanda, devin ţintă favorită). Se pare că problema este alta: la marea împărţeală a României dinainte de aderarea la UE, Olanda s-a ales cu praful de pe tobă şi acum ar cam fi pus ochii pe portul Constanţa. Un culoar Marea Neagră – Atlantic (Baltica) prin Constanţa – Dunăre – Hamburg fără o participare olandeză sună destul de trist.

Finlanda nu ne-a iubit niciodată. Noi îi apreciem pentru lupta împotriva sovieticilor, ne place de mareşalul Mannerheim care a evitat soarta mareşalului Antonescu etc. Doar că uităm ceva: Finlanda a găsit o cale de dialog cu sovieticii şi mai apoi cu ruşii (cale de dialog care a ajuns un fel de osmoză). Autonomia insulelor Aland nu este altceva decât o chestiune transnistreană într-o formă maritimă (o analiză istorică paralelă Transnistria/Basarabia – Insulele Aland ar scoate la iveală similarităţi surprinzătoare de la 1807 încoace). Finlandezii au fost surprinşi când premierul comunist al României Ion Gheorghe Maurer a depus o coroană la monumentul fascistului Mannerheim (detalii aici) Dincolo de istorie, Finlanda a îmbrăţişat argumentele olandeze împotriva aderării României la Schengen – reforma în justiţie, corupţia etc.

Franţa are o mare problemă cu ţiganii. Indiferent de cine s-a aflat la putere la Paris, fascistul Sarkozy sau socialistul Hollande, francezii vor să îi deporteze pe ţigani. Nu contează ce spun tratatele europene, francezii vor să scape de ţigani şi cer guvernelor României să accepte tot felul de formule care să permită expulzări mascate. Nu mai contează câţi bani a încasat concernul franco-german din România.

Germania joacă sotto voce în povestea asta, are deja multe belele pe cap în UE cu acuzaţia refacerii Reichului.

Marea Britanie nu reuşeşte să îşi rezolve problema imigraţiei din fostele colonii şi năvăleşte periodic peste români. Mai au pe cap independenţa Scoţiei şi nu le place de loc integrarea fiscală din UE, iar principalii vinovaţi sunt emigranţii şi infractorii din România şi Bulgaria. Presa britanică nu ne iubeşte deloc.

Bulgaria a intrat într-o criză politică profundă, practic nu au guvern şi nici nu se ştie când vor avea, mai spre toamnă, aşa. N-am reuşit să înţeleg niciodată de ce am fost legaţi de bulgari în negocierile cu UE. Plus că bulgarii au vorbit mereu aiurea: când erau ei silitori ziceau că să fie „decuplaţi” de români, când erau în rahat cârâiau că ei sunt alături de români. Din cauza crizei politice din Bulgaria nici în martie 2013 nu vom intra în spaţiul Schengen.

Grecia este unul din motivele serioase pentru care nu intrăm în Schengen. Grecii au aruncat ani de-a rândul cu banii pe fereastră, dar nu s-au gândit nici o clipă să îşi securizeze frontierele terestre. Nici nu aveau nevoie (nu aveau nici o graniţă terestră directă cu spaţiul Schengen), nici nu i-a interesat. Şi-au securizat aeroporturile şi porturile, unde era mai simplu şi mai ieftin, restul a rămas la liber pentru oricine reuşea să ajungă în Turcia. Acum grecii nu vor să-şi plătească nici datoriile, darămite să plătească pentru securizarea frontierelor terestre. Să plătească cine are nevoie! Intrarea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen fără controale din Grecia până-n Ungaria reprezintă coşmarul celor care vor să asigure securitatea spaţiului european.

Circul intern

În dezbaterea internă aderarea la spaţiul Schengen este un fel de a vorbi aiurea despre un subiect fără a-i atinge esenţa. Bine, în realitate pe nimeni nu interesează subiectele legate de UE. Dar dă bine să ieşi la televizor să spui că ăla a trimis o scrisoare, ălălalt a răspuns aiurea, eu am dreptate, ba nu, nu ai dreptate, eu vă bag în Schengen, ălălalt ne scoate din Europa. Nimeni nu mai înţelege nimic.

Şi frecaţi, şi cu banii luaţi

Când Jaques Chirac a scos din pălărie ideea „Europa cu două viteze” toată lumea a sărit în sus. Şi pe bună dreptate: tratatele europene ori se aplică tuturor la fel, ori nu se mai aplică de loc. Est-europenii nu pot fi cetăţeni europeni de mâna a doua, ar însemna legalizarea stării de semicolonialism existentă în realitate. Măcar să păstrăm aparenţele.

De fapt aici este esenţa problemei cu aderarea României la spaţiul Schengen. Există un tratat de aderare care ne obligă să cheltuim nişte bani pentru spaţiul Schengen, deşi asta nu ne aduce mari beneficii directe (cetăţenii români vor continua să circule cam la fel în UE). Am cheltuit banii ăştia, contractele au mers la cine trebuia – însă am rămas pe din-afară.

Reacţia ministrului Titus Corlăţean „s-ar putea să nu ne mai intereseze” este una la furie. Spaţiul Schengen trebuie să ne intereseze pentru că reprezintă un drept şi o obligaţie asumată prin tratate, am cheltuit nişte bani pentru asta. Dacă renunţăm de bună voie înseamnă că acceptăm punerea în practică a Europei cu două viteze.

P.S. Victor Ponta ştie că nu intrăm miercuri în Schengen (via Ziare.com).

Olanda anti-KGB nu ne lasă în Schengen din cauza basarabenilor KGB-işti

Sau cel puţin aşa scrie Cornel Ivanciuc în Caţavencii. Articolul lui Cornel Ivanciuc se bazează pe „informaţii neoficiale” conform cărora serviciile de informaţii olandeze au atras atenţia premierului Mark Rutte (care a reînviat retorica anti-KGB!) că sistemul de securitate olandez nu poate verifica ce hram poartă noii cetăţeni europeni veniţi din Republica Moldova prin România şi Bulgaria.

Cornel Ivanciuc mai aruncă în discuţie şi povestea listei de foşti agenţi KGB de la Chişinău care circulă pe internet. Nu ştiu dacă Cornel Ivanciuc a văzut „documentul” vânturat pe unele pagini: este o făcătură de cea mai joasă calitate din punct de vedere tehnic. Cred că documentul respectiv e făcut în Paint, nici măcar în Word. Pe baza acestui document şi a altor informaţii din presă Ivanciuc ajunge la concluzia că Republica Moldova este dominată de KGB-işti (mă rog, s-ar putea să fie aşa, dar demonstraţia lui Ivanciuc e şchioapă rău de tot).

De încheiere Ivanciuc se repede să zică „cooperativa oranj a preşedintelui Băsescu a promis un milion de paşapoarte româneşti unor basarabeni fantomatici”. Îmi permit să fac o rectificare: nu Băsescu a promis, ci un milion de basarabeni au depus cereri pentru redobândirea cetăţeniei române. Nu mai intru în demonstraţia asta, dar din punct de vedere al principiilor de drept, basarabenii sunt îndrituiţi să îşi recupereze o calitate pe care au pierdut-o fără voia lor. Dar să vedem de ce demonstraţia lui Cornel Ivanciuc este incorectă.

De ce nu ne lasă Olanda în Schengen?

Motivul oficial invocat este corupţia din justiţie şi corupţia din vămi. Sunt singurele motive pe care le mai pot invoca olandezii fără să depăşească limitele diplomatice – şi asta doar câtă vreme mai există Mecanismul de Cooperare şi Verificare a progreselor României în domeniile invocate. Olanda nu poate să pună problema acordării cetăţeniei române pentru basarabeni câtă vreme ea însăşi acordă în medie câte 40.000 de cetăţenii pe an.

Adevăratul motiv se găseşte în politica internă olandeză. Actualul guvern condus de Mark Rutte (VVD – Partidul Popular pentru Libertate şi Democraţie) se bazează pe sprijinul parlamentar al PVV (Partidul Libertăţii) condus de Geert Wilders. Câteva prevederi din programul politic al lui Geert Wilders: înregistrarea etniei pentru cetăţenii olandezi, deportarea infractorilor cu cetăţenie străină sau cu dublă cetăţenie (inclusiv olandeză), închiderea şcolilor islamice, interzicerea accesului pe piaţa muncii a originarilor din ţări islamice etc. În principiu este vorba de un program naţionalist olandez şi anti-islamic.

Guvernul olandez nu poate să adopte aceste măsuri anti-islamice, însă pentru a da o cât de mică satisfacţie programului anti-imigraţionist al lui Geert Wilders merge pe blocarea politicilor migraţioniste dinspre estul Europei. Ţapii ispăşitori: România şi Bulgaria. Nici mass-media olandeză nu poate aborda direct problema imigranţilor musulmani aşa că trage tare în ţiganii din România.

Poate România să acorde cetăţenie basarabenilor?

Fără nici un fel de probleme. Cetăţenia este un atribut (încă) suveran al ţărilor membre UE. În plus ţările occidentale acordă mult mai multe cetăţenii decât o face România. Aici puteţi vedea o analiză asupra chestiunii cetăţeniilor acordate în Uniunea Europeană. Între 1998-2009 Olanda a acordat în medie câte 40.000 de cetăţenii. În anul 2009 noii cetăţeni olandezi aveau următoarele provenienţe: 18% Maroc, 14% Turcia, 3,8% Surinam, 2,3% Irak, 2% Afganistan. Între 1996-2008 Olanda a primit 128.000 de marocani şi 108.000 turci. În total Olanda a acordat mai multe cetăţenii unor islamici decât a acordat România unor creştini. Aceeaşi situaţie o găsim şi în ţările occidentale mari. Puteţi vedea statisticile pentru Franţa, Germania şi Marea Britanie. Problema occidentalilor din Uniunea Europeană este reprezentată de numărul mare de islamici cărora le-au acordat cetăţenie în ultimii 20-30 de ani. Doar că nu pot vorbi deschis despre asta.

 

Cine a stricat spaţiul Schengen? Nu România!

Foto: Presseurop, Burki

Foto: Presseurop, Burki

Cumva România are talentul să intre sau să fie trasă în chestiuni cu care nu are nici o legătură. Cum ar fi în ultima perioadă spaţiul Schengen. Presa europeană – şi prin imitaţie iresponsabilă presa românească – au ventilat chestiunea cu respingerea intrării României în spaţiul Schengen, conflictul dintre Sarkozy şi Băsescu, taberele de ţigani etc. Au mai fost şi arestările de vameşi şi uite aşa s-a creat impresia că România a stricat spaţiul Schengen. Fals.

Cum a început dezagregarea spaţiului Schengen

Libera circulaţie în Uniunea Europeană a suferit lovitura de graţie joi, când Danemarca a anunţat unilateral reintroducerea controalelor de graniţă. Danemarca poate face acest lucru, tratatul de aderare îi permite. Mişcarea de la Copenhaga a fost declanşată de o problemă de politică internă: guvernul a încheiat un acord cu Partidului Popular danez, un partid populist anti-imigraţie care a refuzat până acum să aprobe noul plan economic al Guvernului pentru 2020 (cf. Euractiv). Gestul Danemarcei a stârnit panică în la Bruxelles: eurodeputaţii au sărit în sus că dispare unitatea europeană, Comisia Europeană a dat din umeri în lipsa unor mijloace de acţiune. Până la urmă tot la nivelul statelor membre s-a ajuns şi a avut loc vineri reuniunea miniştrilor de interne. Care nu au avut ce face altceva decât să fie de acord cu schimbarea regulilor din cadrul spaţiului Schengen în urma iniţiativei daneze. Nu au putut să spună decât că speră ca măsura aplicată de Danemarca este una temporară…

Cine este de vină?

De unde a început adevăratul scandal cu spaţiul Schengen? De la Italia şi Franţa. Revoltele din nordul Africii din această primăvară au dezlănţuit un val de imigranţi care au invadat insula italiană Lampedusa. Italienii, băieţi fini şi în dezacord istoric cu politicile franceze din regiune au ajuns la concluzia că nu are rost să găzduiască ei vreo 40.000 de berberi francofoni care de fapt nu vor să vadă Capela Sixtină, ci să îşi viziteze rudele de la Paris. Aşa că italienii le-au dat tunisienilor şi libienilor permise de circulaţie în spaţiul Schengen. Francezii au reacţionat imediat şi au introdus controalele la frontieră acuzându-i pe italieni că nu vor să păstreze berberii francofoni. Italienii nu au de ce să-i ţină, nu ei au dorit şi declanşat războiul din Libia aşa că francezii nu au decât să se spele pe cap cu tunisienii şi libienii. De fapt nu danezii au stricat spaţiul Schengen, ci francezii şi italienii care au cerut în cor la începutul lunii mai modificarea tratatului (cf. Euractiv). Danemarca a acţionat preventiv, ca nu cumva să se trezească la graniţă  cu o parte din berberi.

Între timp ziarul austriac Die Presse publică un articol pe subiectul Schengen în care se spune că în Austria „mulţi visează la reintroducerea controalelor de graniţă care să oprească bandele de răufăcători, cerşetori, imigranţi ilegali şi traficanţi de droguri”. Cine citeşte presa austriacă îşi aminteşte şi de scandalul şi filmuleţul cu „românii care s-au luat la bătaie la un picnic pe malul Dunării”. Fiecare trage spuza pe turta lui.

Ce înseamnă pentru români dizolvarea spaţiului Schengen?

Din punctul meu de vedere nimic deosebit pe termen scurt. Franţa oricum avea de gând să ne pedepsească amânându-ne la nesfârşit – din cauza supărării lui Sarkozy pe Băsescu. Germania era cumva în dubii, Olanda ferm împotrivă, restul lumii mergeau pe principiul „dacă au intrat ungurii, merg şi românii”. La ce ne-ar fi folosit spaţiul Schengen? La nimic, ba chiar am fi avut ceva probleme cu redobândirea cetăţeniei române de către basarabeni. Oricum putem călători în statele membre UE cu buletinul vreme de 90 de zile. După care cine îşi găseşte loc de muncă cu contract îşi face rezidenţă şi stă cât vrea.

 

Încă o umilinţă de la francezi. Nu mai vreau Schengen

România a ajuns la acelaşi nivel cu Transnistria: o să avem graniţele păzite de poliţişti străini. Citesc în Adevărul că ministrul francez de interne Claude Gueant ne cere să acceptăm poliţişti străini la graniţele României pentru a fi primiţi în Schengen. Doar graniţa Transnistriei mai este păzită de o misiune poliţienească a Uniunii Europene. În cazul acceptării acestei propuneri se duce pe apa Sâmbetei o bună bucată din suveranitatea naţională a României, alături cu o porţie zdravănă de demnitate.

Doar că citind articolul din adevărul, câteva rânduri mai jos, aflu că propunerea ar fi venit chiar din partea României, după cum spune Marian Tutilescu, secretar de stat în MAI şi şef al Departamentului Schengen. Tutilescu parcă era chestor în Ministerul de Interne, echivalent cu gradul de general. Şi nu i-au căzut nici epoleţii, nici cucu’ de la caşchetă când a pronunţat aceste cuvinte. După ce o să ne dăm graniţele pe mâna francezilor mai rămân foarte puţine de rezolvat. Să dăm Banca Naţională pe mâna nemţilor, Armata să o încredinţăm ungurilor şi BOR să devină filială a Scientologilor sau Martorilor lui Iehova.

Uniunea Europeană şi lecţia Franţa – Schengen

Franţa a blocat la sfârşitul săptămânii trecute adoptarea raportului tehnic privind aderarea României la spaţiul Schengen. Toată această poveste reprezintă un caz cât se poate de clar al interacţiunii în cadrul UE. Iar politicienii şi publicul din RM trebuie să fie pregătiţi din timp pentru astfel de evenimente, dacă într-adevăr doresc să adere la Uniunea Europeană. Continuarea

România – ţara tribului hutu sau tutsi? Mai vreţi Schengen?

vrajitoare tiganci

Ţigănci vrăjitoare, foto Euronews

Ţiganii din România fac din nou deliciul presei internaţionale, de data aceasta cu ajutorul vrăjitoarelor care sunt supărate că vor fi taxate şi ameninţă că vor băga/scoate argintul viu în/din guvern, o să arunce cu pisica moartă după Boc şi tot restul. Presa internaţională geme de titluri de genul: „Vrăjitoarele folosesc descântecul câinelui mort pentru a se răzbuna pe noile taxe” (ABC), „Vrăjitoarele şi ghicitoarele vor fi taxate sub noua lege a muncii din România” (CNN), „Blestem! Vrăjitoarele din România sunt forţate să plătească impozit” (Associated Press), „Vrăjitoarele din România blesteamă guvernul” (The Guardian),  „Vrăjitoria a fost declarată o profesie legală în România” (Washington Post) şi tot aşa.

Continuarea

teodor baconschi

Eşecul Schengen aduce demisia lui Baconschi?

teodor baconschi

Teodor Baconschi - foto România Liberă

Intrarea României în Schengen nu avea cum să se producă în luna martie – s-au pronunţat împotriva ei miniştrii de interne din Germania şi Franţa (zmeii Uniunii Europene). Azi dimineaţă a spus/ sau n-a spus ceva despre amânarea României în Schengen şi ministrul maghiar de interne. Nu era foarte clar azi dimineaţă ce s-a spus la Budapesta (nici măcar ministrul de Externe Teodor Baconschi nu ştia…) însă afirmaţiile ministrului maghiar au fost preluate de DPA – cea mai mare agenţie de presă germană. A spus sau n-a spus ungurul că România nu intră în luna martie în spaţiul Schengen – asta nu mai are nici o importanţă. Ideea e că aşa a spus DPA, iar la Bucureşti a început circul. Din toată amestecătura asta sunt aproape sigur că o să ne trezim cât de curând cu demisia lui Baconschi, asta aşa ca să iasă din cursa de la congresul PDL.

Continuarea