Arhiva etichetelor: servicii secrete

Ion Mihai Pacepa: trădător, agentul ruşilor, şpăgar la nivel înalt

Eu unul cred că Pacepa e mort şi îngropat de multă vreme, dar există nişte şmecheri care îi scot mumia la vitrină din când în când, nu ştiu de ce. Am ascultat prin 2007 (2006?) o înregistrare cu vocea lui Pacepa, un interviu care a fost publicat în ZIUA. Nu am înregistrarea, dar pot să vă spun că erau cuvinte tăiate şi lipite. O mizerie.

Istoricul american Larry Watts a avansat ideea că Pacepa a fost agentul ruşilor şi că dezertarea lui a folosit Moscovei pentru a otrăvi relaţiile dintre România şi SUA (detalii aici). Alte reflecţii pe aceeaşi temă aici, aici şi aici.

Stelian Tănase a organizat la Muzeul Ţăranului Român o întâlnire în care a dezbătut dosarul Pacepa. Singurul care s-a referit direct la teza lui Larry Watts a fost Liviu Mihaiu, care a spus că fosta securitate şi actualele servicii au trei obsesii: ruşii, ungurii şi Pacepa. Şi că ultima ofensivă jurnalistică a subiectului este încercarea de a demonstra că ruşii l-au trimis pe Pacepa în America. În rest Liviu Mihaiu ne-a povestit articolul de aici (fiica procurorului care a anchetat fuga lui Pacepa spune că taică-său a găsit poze cu Elena Ceauşescu în ipostaze indecente, le-a dat lui Nicu şi apoi a fost iradiat).

Per ansamblu toată lumea a fost de acord că tot ce a publicat Pacepa după fuga în SUA sunt nişte aiureli, mai ales cartea Orizonturi Roşii. Liviu Tofan (fost redactor Europa Liberă) spune că în prima ediţie a cărţii lui Pacepa Ceauşescu dădea ordin ca duşmanii să fie iradiaţia cu „Radu”, un dispozitiv portabil care le dădea cancer. În a doua ediţie a cărţii Ceauşescu se şmechereşte şi nu mai umblă cu dispozitive portabile, ci cu prafuri radioactive, pe modelul Litvinenko. Andrei Muraru a remarcat că acuzaţiile în baza cărora a fost împuşcat Ceauşescu la Târgovişte au fost culese integral din cartea lui Pacepa, „Orizonturi Roşii”. Dinu Zamfirescu a mai subliniat şi el nişte minciuni din cartea asta minunată şi ne-a citit nişte fragmente dintr-un plan de măsuri făcut de Pacepa pentru pedepsirea redactorilor de la Europa Liberă. Liviu Ţăranu (CNSAS) ne-a dat nişte detalii despre mecanismul corupţiei pus pe picioare de Pacepa (care transformase spionii români în cărăuşi de mărfuri de lux din Occident pentru nomenclatura de partid, un şpăgar, nimic mai mult, îşi transformase casa în peştera lui Ali Baba, frigidere, videouri, casetofoane, ţigări, băuturi etc.).

Una peste alta: Pacepa n-a fost erou, nu a fugit la americani pentru că iubea foarte tare democraţia, mai degrabă pentru că nişte băieţi îi coseau un dosar de corupţie. Americanilor le-a îndrugat o sumă de tâmpenii, iar şmecherii de-acolo s-au folosit în scop propagandistic de smintelile lui. După 1989 s-a încercat o transformare a lui în erou al luptei anti-comuniste, n-a ţinut şmecheria (deşi Gabriel Liiceanu insistă în direcţia asta).

Încă una tare: achitarea lui Ion Mihai Pacepa s-a făcut nu prin judecată pe fond, ci printr-o şmecherie. Mai pe scurt, ministrul Justiţiei Valeriu Stoica a cerut în 1997 achitarea lui Pacepa pe vicii de procedură, avocatul Cătălin Dancu nu a făcut altceva decât să plimbe nişte hârtii în mascarada asta juridică (asta a spus Cătălin Harnagea, fostul şef SIE).

Şi ca să închei: toţi istoricii şi jurnaliştii care au fost la întâlnirea organizată de Stelian Tănase au fost de acord că Pacepa a spus numai tâmpenii în cartea „Orizonturi Roşii”. Doar Vladimir Tismăneanu nu prea e de acord cu asta (bine, eu l-am auzit pe Vladimir Tismăneanu cum spunea la Institutul Iorga că el nu este istoric, dar asta este o altă poveste). Revenind: „Raportul Final” al lui Tismăneanu îl consideră pe Pacepa drept o sursă credibilă pentru istoria comunismului din România. Final, final – dar poate trebuie rescris.

P.S. Primul volum al cărţii lui Larry Watts (Fereşte-mă, Doamne, de prieteni) poate fi cumpărat de la librăria online Elefant (46 RON, se mai găseşte şi prin alte părţi, dar mai scumpă: la Libris 59 RON, RAO 49 RON).

Războiul Rece a început în România

Când şi cum a început Războiul Rece constituie încă o dezbatere în lumea istoricilor. Este destul de greu de fixat în timp şi spaţiu momentul în care americanii şi britanicii s-au lămurit cine sunt cu adevărat sovieticii şi că nu le sunt chiar prieteni. Americanii au avut prilejul să se lămurească asupra sovieticilor în România în toamna anului 1944.

Un actor important în acest sens a fost Frank Wisner, ofiţer OSS – Office of Strategic Services, organizaţie care a precedat CIA. În imaginea de mai jos îl puteţi vedea pe Frank Wisner alături de regele Mihai, cel mai probabil la Sinaia.

Frank Wisner si regele Mihai

Frank Wisner s-a aflat în România din august 1944 până în martie 1945. Prima sa misiune în România a fost să organizeze evacuarea prizonierilor de război americani din Bucureşti înainte de sosirea sovieticilor. Apoi Frank Wisner a intrat în contact cu Serviciul Secret de Informaţii (SSI) de la Bucureşti care a pus la dispoziţia americanilor toate dosarele referitoare la Uniunea Sovietică. Serviciile de informaţii româneşti au avut de-a face cu spionajul şi propaganda sovietică de la bun început, astfel că deţineau o colecţie vastă de dosare care se pare că l-au convins pe Frank Wisner că Uniunea Sovietică nu este cea mai bună lume dintre lumi. (Ca o paranteză: Frank Wisner a avut probabil acces la toate dosarele SSI despre Uniunea Sovietică, multe din acestea au fost distruse după ce România a fost ocupată de armata sovietică).

Wisner s-a lămurit foarte repede cine sunt cu adevărat sovieticii şi a cam fost dezamăgit să vadă că rapoartele sale erau ignorate de diplomaţii şi politicienii americani. În arhivele CIA se găseşte un document din 1947 care arată că ofiţerii OSS ştiau foarte bine şi îşi informau superiorii că sovieticii ocupă şi nu eliberează ţările din Europa de Est. Titlul documentului este cât se poate de grăitor „Rumania: the how of enslavement”, document care poate fi citit aici şi conţine o extrem de precisă descriere a comunizării României.

Următoarea misiune a lui Frank Wisner a fost să ţină legătura cu „Organizaţia Gehlen”, reţeaua secretă de spionaj condusă de fostul ofiţer nazist Reinhard Gehlen. „Organizaţia Gehlen” a făcut pentru americani exact acelaşi lucru pe care l-a făcut SSI de la Bucureşti: le-a pus la dispoziţie toate informaţiile despre Uniunea Sovietică. Colaborarea dintre serviciile americane de informaţii şi foştii inamici nazişti împotriva „aliatului” sovietic începută în septembrie 1945 este considerată a fi un punct de pornire al Războiului Rece. Doar că prima astfel de colaborare s-a produs cu un an înainte, la Bucureşti. Din acest motiv spun că Războiul Rece a început în România.

P.S. Frank Wisner a lucrat după război în cadrul CIA, unde a fost şeful Directoratului pentru Planificare. S-a sinucis în anul 1962 după ce a suferit o puternică depresie.

 

 

Fotografiile unor artiste de cabaret şi un filaj din Bucureştiul interbelic

Documentele din arhive de săptămâna aceasta pe care vi le propun sunt mai „uşurele”: o serie de fotografii ale dansatoarelor de cabaret din cluburile de noapte bucureştene din perioada interbelică. Bonus: rapoartele de filaj ale dansatoarei Cristina Rodriguez care îşi făcea veacul prin Bucureşti în anul 1940.

Serviciul Secret de Informaţii din perioada interbelică urmărea cu mare atenţie tot ce se petrecea în cluburile de noapte bucureştene. Dosarul barului Melody cuprinde şi fotografiile dansatoarelor de cabaret, cu numele lor real plus numele de scenă. Pe mine m-a amuzat tocmai diferenţa dintre aceste nume. În plus, pe prima fotografie din serie domnişoara are nişte mustăţi desenate cu stiloul, eu sunt sigur că este „operă” contemporană a vreunui angajat al Serviciului Secret de Informaţii care s-a amuzat în timp ce studia dosarul barului Melody.

În imaginile de mai jos puteţi citi rapoartele de filaj ale agenţilor SSI care au urmărit-o pas cu pas vreme de şase zile pe dansatoarea de cabaret Cristina Rodriguez. Nu a fost descoperit nimic special, însă din aceste rapoarte vă puteţi face o idee cum îşi petrecea ziua o dansatoare de cabaret din Bucureştiul interbelic.

 

 

Unde a dispărut arhiva din România a Ohrana, serviciul secret al Imperiului Ţarist Rus?

Şeful Serviciului Secret de la Bucureşti din perioada interbelică Mihail Moruzov ţinea în biroul lui mai multe rafturi pline cu dosare scrise în limba rusă. Documentele din aceste dosare aveau antetul Tainik Otdiel – Serviciul Secret – documente ale Ohranei ţariste din România. Mărturia îi aparţine lui N. D. Stănescu, analist şi mai apoi (după 23 august 1944) director al Serviciului Secret de la Bucureşti.

Continuarea

Cum arăta un agent de Siguranţă. Paparazzi din 1940

Fotografa americană Margaret Bourke White reuşea în februarie 1940 performanţa de a fotografia dispozitivul de securitate de la domiciliul premierului Gheorghe Tătărescu. Şi aşa ştim şi noi cum arăta un agent al temutei Poliţii de Siguranţă în timp ce îşi îndeplinea misiunea. În imaginea de mai jos este personajul din mijloc cu pălăria pe-o ureche şi cu privire bănuitoare. În stânga este un soldat dintr-un regiment de gardă, iar în dreapta cu haină de piele şi căciulă de miel este un agent de poliţie. Acum aveţi ocazia să vedeţi cum arată originalul agentului de Siguranţă, cel care bătea comuniştii ilegalişti în filmele dinainte de 1989. (Click pe imagine dacă vreţi să o măriţi)

Agent de Siguranta de paza la casa premierului Gheorghe Tatarescu