Arhiva etichetelor: Sorin Ovidiu Vîntu

Sorin Ovidiu Vîntu face mişto de victimele turnătoriilor lui

Puşcăriaşii cu vechime se transformă uşor în turnători, însă SOV face un mişto crunt de Rudel Obreja în chiar momentul în care ştia că îl înregistrează pentru procurori. Filmul turnătoriei lui Vîntu e prezentat pe larg în Evenimentul Zilei şi conţine scene absolut suprarealiste. Cineva ar trebui să scrie un roman pe baza delirului de prostie în care se zbat bogătaşii noştri de azi.

Deci Rudel Obreja i-a cerut lui Vîntu un milion de euro ca să-l scape de o nouă condamnare. Murat bine prin puşcării în ultimii ani după ce a ratat încălecarea României, Vîntu se duce glonţ şi îl toarnă pe Rudel Obreja. Discuţia despre mită se poartă într-o încăpere din casa lui Vîntu, iar fostul cel mai puternic om din România face un mişto crunt de victima sa. Rudel Obreja avea îndoieli asupra siguranţei locului, dar Vîntu îl linişteşte: „Aici poţi vorbi liniștit, n-a pus nimeni nimic”.

Apoi vine momentul în care Rudel Obreja dovedeşte că pur şi simplu nu are creier: propune să se vorbească în şoaptă ca o metodă de contracarare a microfoanelor. Vîntu are o replică antologică: „…vorbeşte cum vrei!”

Dar asta nu e tot! Rudel Obreja îl ascultă senin pe Vîntu spunând: „Nu se știe de locul acesta, stai cuminte, Rudi! Eu aici joc doar tenis de masă, nimeni nu pune”. Deci Vîntu joacă tenis de masă şi Rudel Obreja nu se prinde că un om în căruciorul cu rotile nu poate juca nimic. E clar decerebrat. Bine că nu l-a dus Vîntu în curte, la locul unde joacă el baschet.

Presa nu e moartă, presa se transformă

Foarte mulţi deplâng moartea presei. Vechea poveste: când a apărut radioul s-a spus că vor muri ziarele, când a apărut televiziunea s-a spus că vor muri radioul şi ziarele. Acum a apărut internetul.

Cineva trebuie să moară, şi acela este printul, presa tipărită. E simplu: cât costă să tragi la tipografie, zilnic, câteva zeci sau sute de mii de exemplare? Cine şi de ce ţi le cumpără? Ce reţele de distribuţie există şi cât de mult te fură? După ce îşi răspunde cinstit la aceste întrebări orice om întreg la cap îşi dă seama că presa tipărită nu mai este o afacere pe termen mediu şi lung, oriunde în lumea asta. Pe net răspunsurile la aceste întrebări sunt simple şi clare – mai trebuie doar conţinut de calitate. Şi aici ajungem la problema fundamentală a presei româneşti.

Mogulii care au ucis găina cu ouă de aur

Până în urmă cu cinci-şase ani de zile presa scrisă era pe val în România. Când s-a dat drumul la internet pe ţeavă largă în România a început moartea presei scrise. Redactorii-şefi, directorii şi patronii de ziare au început să îşi saboteze afacerea: au pus gratuit pe internet conţinutul pentru care cereau bani pe print. Schizofrenie curată. Când numărul utilizatorilor de internet s-a suprapus peste cel al abonaţilor (şi în general al celor interesaţi de presa scrisă) printul a intrat în moarte clinică.

Paginile de internet ale ziarelor producătoare de conţinut au fost săpate masiv şi de fermele de conţinut, agregatoarele de ştiri care au furat pe rupte fără să fie sancţionate (deşi legislaţia exista!). Clubul Român de Presă s-a rezumat la o recomandare stupidă „nu preluaţi mai mult de 500 de semne”. Nimeni nu a deschis vreun proces care să-i îngroape pe hoţii de conţinut care între timp s-au transformat în publicaţii online cinstite.

Ochiul lui Sauron, de la Cotroceni

Adrian Halpert povesteşte pe Reporter Virtual despre drumul mogulilor din presa românească. Îmi permit să îl completez: mogulii din presa românească au intrat (sau erau deja) în bătălia politică şi şi-au nenorocit singuri mijloacele media. De când a început bătălia împotriva lui Băsescu (cam 2007 parcă) pe moguli nu îi interesează altceva decât să aglomereze piaţa cu informaţia lor. Multă informaţie gratuită. Altfel spus: propagandă. Pe moguli nu i-a mai interesat ca mass-media să fie o afacere. Nu poţi să investeşti în crearea unui produs pe care să-l arunci gratuit pe piaţă şi apoi să te plângi că nu ai bani. (Despre viziunile sincere ale mogulilor faţă de mijloacele media din proprietatea lor vă recomand discuţiile telefonice ale lui Sorin Ovidiu Vîntu cu ziariştii lui, aici).

Propaganda aceasta a distorsionat total piaţa mass-media. Oamenii au impresia că informaţia este gratuită – iar schimbarea acestei impresii va dura foarte mulţi ani de acum înainte. Orice iniţiativă de lansare a unui produs mediatic pe schema unei afaceri este destinat eşecului câtă vreme poporul ştie că informaţia e gratuită. Această distorsiune este folosită masiv de politicieni (din toate taberele) şi chiar mogulilor a început să le placă. Pentru că mogulii aruncă pe fereastră bani care nu sunt ai lor. Ce-i de haram, de haram se duce.

Şi nu va mai exista presă în România?

Ba da, dar nu cum am ştiut-o până acum. De vreo doi ani de zile presa se comportă cam ca la începutul anilor ’90. Este o perioadă de experimente şi reaşezări. Mulţi din foştii directori şi patroni dispar, se ridică alţii noi. Este mult haos şi multă înghesuială, dar internetul este mare şi ne poate ţine pe toţi. Nu mai este ca pe vremea lui Iliescu, când exista o singură fabrică de hârtie de ziar în România.

P.S. Reporter Virtual a lansat săptămâna asta o dezbatere despre soarta jurnalismului, câştigător a ieşit comentariul lui Cristi, de aici. O opinie cu care sunt de acord, având în vedere completările mele de mai sus.

Poşta Română trebuie să dispară

Chiar îmi pare rău că Sorin Ovidiu Vîntu nu a apucat să pună mâna pe Poştă şi să o distrugă, aşa cum se văicăreau unii şi alţii în urmă cu vreo doi-trei ani. Îmi pare rău că Sorin Ovidiu Vîntu a intrat la puşcărie: un element cancerigen ca el putea să distrugă multe în România. Aşa a fost oprit la jumătatea drumului…

Poşta română nu merită să existe ca instituţie. Are ghişeele supraaglomerate cu pensionari care în drum spre piaţă întreabă zilnic dacă le-a venit pensia. Nu există operaţiune care să se poată desfăşura în mai puţin de 15 minute. Nu au la vânzare efectele poştale necesare. Lucrează cu nişte imprimante matriceale antice. Te obligă să completezi nişte formulare puchinoase cu rubrici minuscule, care îţi cer o turmă de detalii inutile. Din patru ghişee funcţionează două când este coadă de douăzeci de persoane.

Sorin Ovidiu Vîntu ar fi fost perfect. Ştiu, mi-aţi spune că Vîntu e rău. Da, este rău – dar sunt şi mulţi proşti în ţara asta. Când crezi că există o formulă secretă de înmulţire a banilor peste noapte chiar meriţi să îţi fie furate toate economiile. Vîntu a fost perfect pentru o Românie lipsită de anticorpi. Însă nu şi-a făcut treaba până la capăt, trebuia lăsat să distrugă şi Poşta. Să vedem dacă vor fi în stare ăştia de la USL să găsească un escroc de talia lui Vîntu.

P.S. Nici serviciile private de curierat nu sunt cine ştie ce minuni, eu am aşteptat o săptămână să primesc un plic. Zoso are alte poveşti cu firme româneşti de curierat.

Ce va spune Elan Schwartzenberg despre libertatea de exprimare la Realitatea TV

În urmă cu cinci sau şase ani îl urmăream pe Sorin Ovidiu Vîntu în direct la Realitatea TV în dialog cu Răzvan Dumitrescu. Agresiv şi hotărât să apere cu orice preţ libertatea de exprimare Răzvan Dumitrescu îl tăvălea pe Sorin Ovidiu Vîntu care tocmai preluase în mod public Realitatea TV. Sorin Ovidiu Vîntu vorbea decis: nu se va implica sub nici o formă în chestiunile editoriale, el este un patron care vrea să facă profit.

De la patronul neimplicat în politica editorială Sorin Ovidiu Vîntu a ajuns la dialoguri de genul:

Toader: Nu, dar spui, adica, ca nu ai condus tu, de parca, sa-mi bag p… ba da, ai fost la butoane!
SOV: Nu, am fost la butoanele unei organizatii construite de tine, draga Sergiu. lasa-ma dracului in pace! Care, atunci cand am vrut sa apas pe buton, n-a functionat cum am avut eu nevoie si cu asta, basta! Acum va actiona, va functiona in conformitate cu nevoile mele. E atat de simplu!

Mai multe detalii despre concepţia lui Vîntu asupra libertăţii de exprimare la Realitatea TV pot fi citite  aici. În 2005 sau 2004 când îlascultam pe Răzvan Dumitrescu vorbind cu noul patron al Realităţii, cineva din redacţie de la ZIUA a mârâit printre dinţi „vrăjeală… aştia sunt înţeleşi!”. Şi aşa a fost!

Acum Sorin Ovidiu Vîntu este arestat şi Elan Schwartzenberg a preluat Realitatea TV. Schwartzenberg a anunţat că va ţine luni o conferinţă de presă în care va explica ce şi cum. Păcat că Răzvan Dumitrescu a plecat la Antena 3 şi nu va putea să-l intervieveze agresiv pe Elan Schwartzenberg despre libertatea de exprimare. Suprarealismul de la Realitatea TV s-ar fi datorat neînţelegerilor dintre Sebastian Ghiţă şi Sorin Ovidiu Vîntu. Sunt curios dacă acest suprarealism va dispărea o dată cu venirea lui Elan Schwartzenberg (care mie unuia mi-a fost cât se poate de simpatic atunci când s-a încăierat cu Cornel Nistorescu în direct). Sau poate va continua războiul?

Luni o să vedem ce ne spune Elan Schwartzenberg despre părerile lui asupra Realitatea TV. Cine este în spatele acestei preluări este altă poveste. Mihaela Rădulescu îl acuza în perioada divorţului pe Elan Schwartzenberg că e conectat la diverşi oameni politici.

P.S. La momentul arestării Sorin Ovidiu Vîntu îl ameninţa pe Traian Băsescu că îi pregăteşte o surpriză pentru ziua de luni. Conferinţa lui Elan Schwartzenberg să se califice oare drept surpriză pentru Traian Băsescu?

Vîntu a fost luat pe flagrant, nu pe stenograme

Dan Andronic ne spune că Sorin Ovidiu Vîntu a fost ridicat de această dată în baza unui flagrant. Toată lumea vorbeşte de stenograme (înfiorătoare de-a dreptul, cu Vîntu care se laudă că a împuşcat şi îngropat oameni), nimeni nu spune că Vîntu l-a ameninţat cu moartea pe Sebastian Ghiţă şia cerut 150.000 de euro. Pe care i-a primit, marcaţi de poliţie: flagrant! De data asta s-ar putea să stea mai multă vreme după gratii Sorin Ovidiu Vîntu. Şi dacă Nicolae Popa începe să ciripească o să se cam ducă la naiba imperiul lui SOV. M-aş fi aşteptat ca mulţi dintre cei care îl lăudau pe marele investitor să-i sară mai abitir în ajutor. Se pare că nu se prea înghesuie lumea…

Puşcăria e rea şi doare… Mai ales pentru milionari!

După doar un an şi jumătate de puşcărie Nati Meir arată ca o stafie. Era să nu-l recunosc când l-am văzut azi dimineaţă la televizor. Omul era lovit rău de soartă, a luat şi ceva bătaie la ţuhaus, mâncarea probabil că nu i-a priit. E trist să fii milionar, deputat, să fii şi tu o piesă ceva şi să ajungi la bulău. E trist de tot.  Nu-i de mirare că Dinel Staicu şi-a schimbat numele şi şi-a luat lumea în cap, Nicolae Popa s-a oprit tocmai în indonezia, Necolaiciuc în State, Vîntu se zbate ca peştele în vîrşă, Severin zbiară ca din gură de şarpe (ăsta nu are şanse să ajungă la bulău, dar suspendarea mandatului de eurodeputat o să-l facă să-şi bage unghia în gât ca piţigoiul…)

Ia uitaţi cum arăta Nati Meir la ieşirea din puşcărie. Îl recunoaşteţi?

Nati Meir la ieşirea din puşcărie

Nati Meir la ieşirea din puşcărie

P.S. Nati Meir a spus cu tristeţe: „Am făcut puşcărie degeaba aici”. Probabil că în altă parte a făcut-o pe bună dreptate. Până la urmă trebuie să-i mulţumim lui Corneliu Vadim Tudor pentru faptul că un personaj ca Nati Meir a devenit deputat în România.

Nicolae Popa se întoarce la Bucureşti. De-aia e Vîntu agitat…

În sfârşit o explicaţie raţională pentru agitaţia lui Sorin Ovidiu Vîntu să îşi recapete „butoanele” de la Realitatea TV: preşedintele Indoneziei a semnat decretul de extrădare a lui Nicolae Popa (condamnat la 15 ani de închisoare în cazul FNI şi susţinut financiar de Vîntu peste mări şi ţări). Vîntu de-aia s-a dus cu bodyguarzii peste Realitatea TV: are nevoie de o trompetă care să-i clameze nevinovăţia. Va fi frumos. Eu cred că Nicolae Popa va începe să ciripească. În toate dosarele. Şi lui Sorin Vîntu i se înfundă din ce în ce mai mult. Vom avea alte stenograme, vom avea declaraţii, vom avea dezvăluiri. Vă spun, va fi frumos.

Libertatea de exprimare la Realitatea TV şi amestecul în chestiunile editoriale

E în plină desfăşurare circul cu Realitatea TV. Că Ghiţă se amestecă în chestiuni editoriale, că Ghiţă tabloidizează Realitatea TV (da-da-da!), că Sorin Ovidiu Vîntu e garantul libertăţii de exprimare şi tot aşa. Jurnaliştii şi poporul au memoria scurtă. Am ales aici un citat din gândirea lui Sorin Ovidiu Vîntu, aşa cum a fost păstrată pentru posteritate de înregistrările telefonice. La capătul celălalt asculta cu urechile ciulite Doru Buşcu, deontologul şi imparţialul redactor şef de la Academia Caţavencu. Şi asculta cu atenţie!

Sorin Ovidiu Vântu spunea aşa despre libertatea de exprimare de la Realitatea TV şi Academia Caţavencu:

„Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl lasă pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut-ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f…ut-ului din România.(…)Ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. (…)Singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. (…)Deciziile mele sunt literă de lege. Îţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei. Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare c…! Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva.“

P.S. Din fericire pentru români până acum Sorin Ovidiu Vîntu a preferat să nu pornească împotriva Instituţiei Fututului din România.

WikiLeaks de România. A început

A început povestea cu WikiLeaks de România, încă de duminică seară. Şi a început ca în România: la Realitatea TV emisiunile dedicate acestui subiect s-au desfăşurat cu bodyguarzii lui Sorin Ovidiu Vîntu la uşă (după cum zice Reporterul Virtual, Adevărul şi Evenimentul Zilei). Şmecheria e legată în aparenţă de nişte chestiuni legate de cine cui închiriază, în realitate se pare că Sorin Ovidiu Vîntu nu prea mai este băgat în seamă la Realitatea TV (s-a dus Audiul de presă, dai la cheie şi jurnaliştii cântă, Dan Andronic are mai multe explicaţii aici). Cert este că acolo se duce o luptă (dacă s-a ajuns la încordări de muşchi de bodyguard) şi probabil de aici şi senzaţia de suprarealism total care transpare din multe emisiuni. Bănuiesc că nu este tocmai uşor să îţi faci emisiunea cu bodyguarzi la uşă!

Scriam că telegramele Wikileaks ar fi trebuit să încapă pe mâinile lui Cornel Nistorescu, însă au ajuns în toată presa (Vîntu mai bine îşi trimitea voinicii să-l caftească pe Nistorescu pentru eşec, nu degeaba l-a apucat pe el dorinţa să meargă la Realitatea TV tocmai în seara în care apăreau telegramele Wikileaks). În acest moment e un haos total cu aceste telegrame. Deja fiecare ziar, televiziune, post de radio le interpretează în funcţie de interese proprii. Nu înţeleg de ce CRJI nu a făcut o bază de date unitară unde să publice pe toate, nu să chinuie pe cei care vor să înţeleagă ceva punându-i să alerge pe nşpe siteuri care le publică. Plus că traducerile publicate până acum sunt trunchiate. Poate se face ceva în direcţia asta!

În rest nimic nou: toate dezvăluirile Wikileaks cu privire la România erau cunoscute de mult. Doar că acum sunt confirmate de americani.

Băsescu la Realitatea TV!

Deschid televizorul, caut ceva de râs, dau la Realitatea TV şi îl văd pe El! Tiranul în direct la Realitatea TV cu adevăratul zeu al somnului Călin Striblea!!! Incredibil: Băsescu la Realitatea TV! Tiranul în direct la televiziunea lui Sorin Ovidiu Vîntu! Mai bine zis la fosta televiziune a lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Dan Andronic sesiza pe blogul lui că la Realitatea TV se dă o bătălie între fostul şi actualul patron. Se pare că din bătălia patronilor a câştigat Tiranul o emisiune în direct. Aproape că nici nu mai contează ce a zis Ochiul de la Cotroceni, aşa de uimit sunt de prezenţa sa la Realitatea TV. Băsescu chiar i-a explicat lui Striblea că oricine îl poate invita, trebuie doar făcută o cerere în scris la biroul de presă. Abia aştept să facă Ciutacu sau Gâdea o cerere dintr-asta, Băsescu să le dea flit şi Antenele să zbiere vreme de trei săptămâni că Tiranul e părtinitor. Sau să vină Tiranul în direct la Gâdea să-i hăhăie în ureche. Mai zilele trecute a fost tot la Realitatea TV un moment unsuros: Bogdan Chirieac îi spunea lui Băsescu (intrat în direct prin telefon) că este de acord cu el. Să fi venit ANAFul şi la afacerile lui Bogdan Chirieac? Dumnezeu şi Blejnar ştiu…

Pe scurt: Băsescu a zis că în urma războiului din Libia a crescut riscul de atentate teroriste în Europa. Şi eu am zis la fel pe Ziua Veche, cu multe zile înainte de Băsescu. Să ne ajute Dumnezeu!

P.S. A zis Tiranul mai multe, dar eu am ajuns pe sfârşitul emisiunii. După aceea a început emisiunea lui Soviani, care vorbeşte ca la cursele de cai, aşa că am renunţat la televizor.

P.P.S. Am greşit când am zis ce am zis de Antene. Chestia a fost mult mai încurcată, povesteşte clar pe blogul ei Sorina Matei, care a trebuit să îşi dea demisia de la Intact în urma neînţelegerilor pe tema interviului cu Tiranul!

Wikileaks de România. Cine apare în cablogramele de la Bucureşti?

În sfârşit, vom afla şi noi ce scriau diplomaţii americani de la Bucureşti despre minunata noastră clasă politică. De săptămâna viitoare, Adevărul începe să publice documentele Wikileaks referitoare la România. Va fi foarte interesant, sau va fi o mare tristeţe. Oricum, în scrierea istoriei românilor trebuie de multe ori să te foloseşti de ce spuneau diplomaţii străini (care se dovedesc a fi bine informaţi şi de multe ori cinstiţi în relatările lor).

Episodul publicării acestor cablograme Wikileaks merită câteva precizări. Cornel Nistorescu s-a repezit să-l premieze pe Julian Assange cu ceva premiu Dacia Liberă. S-a dus Nistorescu al nostru la Londra, a făcut poze cu Assange, a scris reportaje emoţionante şi vibrante. L-a acel moment s-a speculat că de fapt Nistorescu a mers la Londra pe banii lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru a obţine cablogramele Wikileaks de la Bucureşti. De ce era SOV aşa de interesat de cablogramele americane? Păi se spunea că numele lui apărea de foarte multe ori în legătură cu alegerile din 2009, şi nu tocmai laudativ. Că ar fi fost ceva informaţii nu tocmai de dorit să fie scăpate în public pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Aşa că l-a trimis rapid să facă rost de documnente pe Nistorescu (care deocamdată nu are interdicţie de părăsire a localităţii, doar un sechestru pe o casă pentru ceva datorii neplătite la stat şi o anchetă care stagnează de doi ani pentru că s-a suit cu gipanu pe doi motociclişti).

Ideea este că Nistorescu nu a primit documentele. În schimb au pus mâna pe ele băieţii de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii. Tare! Sper ca Centrul să nu se facă de râs publicând doar fragmente şi să ne arate tot. Dar dacă mă iau după investigaţiile CRJI în legătură cu ‘timabilul domn Sorin Ovidiu Vîntu se pare că vom vedea tot, dacă e să fie ceva. Că dacă nu e, nu e, asta e!

P.S. Totuşi, de ce a picat înţelegerea cu Nistorescu?!?

Un nou job: telespectator salariat la Realitatea TV

Moda concursurilor de la Realitatea TV dezvăluie o nouă tendinţă în televiziune: salarizarea telespectatorilor. Tendinţa salarizării telespectatorilor la Realitatea TV a fost remarcată de Reporterul Virtual. Începutul a fost marcat de fulminantul concurs „Cine este regina corupţiei din vămi?” care avea ba un premiu de 10.000 de euro, ba un premiu de 10.000 de lei. N-am mai stat să fotografiez ecranul, dar cu siguranţă am văzut ambele variante în emisiunea lui Octavian Soviani. Între timp concursul s-a cam fâsâit – şi nu am auzit ca cineva să fi încasat ceva, dacă nu cei 10.000 de euro, măcar cei 10.000 de lei. Probabil că şi din cauza faptului că inventatorul „reginei corupţiei din vămi” este la rândul lui anchetat pentru corupţie (răsturnări de situaţie…)

În ziua moţiunii de cenzură pe Codul Muncii situaţia a devenit din nou delirantă (de data aceasta cu concursul liberalilor). Ce avea Codul Muncii cu tendinţele revizioniste ale Ungariei?!?! Dacă chiar vroiau să facă o treabă serioasă, liberalii trebuiau să se ocupe separat de Ungaria. Aşa nu a mai înţeles nimeni nimic. Realitatea TV a început iar să se laude că dă cu bani în telespectatori: 100.000 de euro pentru cel care răspunde la întrebarea „Trebuie să plece guvernul Boc? De ce?”. La concurs au participat 50.000 de telespectatori, cel puţin aşa se laudă Realitatea TV. Sincer mi se pare foarte puţin. Doar 50.000 de telespectatori pentru 100.000 euro?!? Plus că premiul nu este în bani, este un apartament (pe care îl cam evaluezi cum vrei) – probabil Sorin Ovidiu Vîntu nu mai are lichidităţi şi a început să îşi pună la bătaie proprietăţile imobiliare…

Realitatea TV devine din ce în ce mai jenibilă. Dincolo de delirurile din studio a început să îşi plătească telespectatorii. Trist, foarte trist! O idee mult mai bună ar fi să îşi angajeze telespectatori. Nu ştiu, ceva de genul 500 de euro pe lună, cu contract şi carte de muncă. Oamenii să semneze că vor urmări opt ore pe zi programele Realitatea TV, că vor băga minim trei comentarii pe siteurile trustului Realitatea şi că vor aprinde lumânări la morţi pentru Emil Boc şi Traian Băsescu, că vor participa la toate mitingurile anunţate de Realitatea TV (poate aşa se repune pe picioare şi mişcarea sindicală care nu a fost în stare să adune mai mult de 10.000 de oameni la o manifestaţie împotriva noului Cod al Muncii!). Nu ştiu dacă îl ţine buzunarul pe Sorin Ovidiu Vîntu să plătească vreo 100.000 de salarii. Dar dacă îl ţine atunci o poate pune de o revoluţie.