Arhiva etichetelor: Steaua 1986

Steaua ’86 şi corupţia din România

steaua-1986

Nu mă pot uita la meciuri de fotbal cu comentatori români. Indiferent cine joacă, invariabil se ajunge la „momentul de glorie al Stelei din 1986”, moment în care schimb postul. Joacă Insulele Palau cu Madagascar? Gazonul e verde, exact cum a fost în seara când Steaua a câştigat finala Cupei Campionilor Europeni. Mingea e rotundă, jucătorii poartă jambiere, arbitrul are fluier – pac! ceva despre Steaua.

Şi mă irită chestia asta în primul rând pentru că a existat o singură performanţă acum zeci de ani şi cum nu a mai fost nimeni în stare să mai facă altceva într-un sfert de secol trebuie neapărat să raportăm orice la acel moment de glorie trecută. Campionatul românesc de fotbal e o mizerie cruntă, dar oricât de proaste ar fi meciurile, oricâtă corupţie ar bântui şi oricâte blaturi s-ar face – avem momentul Steaua ’86 de care trebuie să fim cu toţii mândri. Şi chiar nu avem nici un motiv de mândrie.

Cei care îşi mai amintesc cât de cât anii ’80 ştiu foarte bine că echipa Steaua din 1986 a fost făcută cu anasâna, cu jucători transferaţi mai mult sau mai puţin forţat. Regimul comunist şi-a dorit o performanţă în fotbal şi au fost concentrate toate resursele în această direcţie. Iar responsabil şi patron virtual al operaţiunii a fost Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu. În 1986 românii răbdau de foame şi de frig, însă o echipă de fotbal i-a făcut să fie mândri. A doua zi din nou le-a fost foame şi frig. Şi acum multora le e foame, dar comentatorii de fotbal au grijă să le reamintească de momentul de glorie de la Sevilia.

Din punctul de vedere al sportului toată operaţiunea a fost o tâmpenie. În loc să fie încurajat un campionat sănătos, bazat pe concurenţă, pe meciuri adevărate în campionatul intern – un sistem care să permită creşterea de generaţii succesive de jucători buni şi foarte buni – sistemul comunist centralizat a ales să culeagă cei mai buni jucători de la toate echipele şi să facă o super-echipă. Iar după ce jucătorii acelei super-echipe şi-au terminat cariera sportivă nu a mai rămas nimic în urma lor.

Nu a mai rămas nimic din punct de vedere sportivă, pentru că ceva-ceva tot a rămas: o şerpărie încâlcită de securişti, politruci şi activişti de partid, sportivi semi-rataţi şi trepăduşi care le aduceau balerine la nas fotbaliştilor. Tot ghemul ăsta îndrăcit s-a format în jurul echipei Steaua ’86 şi din 1989 încoace am avut neplăcerea de a-i vedea pe toate ecranele televizoarelor. Nostalgici după gloria din ’86, puşi pe căpătuială şi jaf, corupţi până în măduva oaselor şi-au revărsat mizeria acumulată în politică. De puţină vreme a început curăţenia, însă e mult prea târziu. Momentul Steaua ’86 nu a fost un moment de glorie, acolo a început cancerul corupţiei în sportul românesc.