Arhiva etichetelor: teoria moldovenismului

Limba română, limba moldovenească şi otrava Cominternului

Principala problemă a relaţiilor dintre Bucureşti şi Moscova este moştenirea otrăvită a Cominternului. În gândirea politicii externe ruse încă domină idei şi scheme cominterniste – una dintre ele fiind aşa numita limbă „moldovenească”. Joi 5 decembrie 2013, Curtea Constituţională a Republicii Moldova sub preşedinţia lui Alexandru Tănase (alături de Aurel Băieşu, Igor Dolea, Tudor Panţâru, Victor Popa, Petru Railean) a emis o hotărâre în care afirmă că limba de stat a Republicii Moldova este limba română, aşa cum este prevăzut în Declaraţia de Independenţă, nu „limbă moldovenească” cum este prevăzut în Constituţia Republicii Moldova (detalii aici).

Dezbaterea în jurul acestei probleme este una gigantică. S-au scris sute (poate mii?) de cărţi şi se va mai scrie încă pe atâta. Însă există foarte multe confuzii – în mare parte voite – în toată această dezbatere.

Confuzia fundamentală se referă la diferenţa dintre cetăţenie (apartenenţă la un stat) şi identitate etnică (identitate regională). Raţionamentul moldovenist este simplu: există statul Republica Moldova – deci există cetăţeni moldoveni – deci moldovenii vorbesc moldoveneşte; sau invers: există limbă moldovenească – deci există popor moldovenesc – deci există stat moldovean. Sau orice combinaţie doriţi. În ciorba asta se aruncă şi argumentul istoric – statul Moldovei din perioada medievală – şi se poate broda la infinit asupra acestei teze. Concluzia: moldovenii sunt diferiţi de români. Până când ne întâlnim cu lingvistica şi începem să avem probleme în a diferenţia ştiinţific limba română de limba moldovenească (dar politrucii de rit cominternist nu se împiedică foarte tare de argumentele ştiinţifice, pe unele le ocolesc, pe altele le ignoră, ce rămâne deformează).

În primul rând trebuie spus că toată dezbaterea asupra chestiunii identitare este uşor lipsită de instrumente limpezi. Eu unul nu cred că este valabilă teza dominantă în acest moment „în evul mediu nu conta identitatea naţională, în evul mediu contau diferenţele sociale”. Am dat aici un exemplu care contrazice această teză, există multe alte exemple de acelaşi tip – dar sunt trecute cu vederea de dragul unui raţionament corect din punct de vedere politic.

Revenind la oile noastre: în evul mediu, în cazul statului Moldova exista o identitate cetăţenească (de apartenenţă la stat) moldovenească, în paralel cu o identitate etnică şi lingvistică românească. În caz de război moldovenii erau duşmani cu valahii (uneori), însă ştiau că vorbesc aceeaşi limbă cu valahii din Ţara Românească şi cu cei din Transilvania. În mediul online găsiţi aici o colecţie de documente şi cărţi extrem de bine făcută care dovedeşte cât se poate de limpede diferenţele enunţate mai sus.

Nici după ocuparea Basarabiei în 1812 nu a fost creată o diferenţă identitară între români şi moldoveni. Iată ce spuneau ruşii:

Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor! (“Despre situaţia învăţământului în Principatele Moldovei şi Valahiei” în Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7). Sursa

Tot aici găsiţi multe alte exemple din autori ruşi care constatau relaxaţi că românii şi moldovenii sunt acelaşi popor, vorbitori ai aceleiaşi limbi.

Situaţia s-a schimbat brusc în 1924 când într-un memoriu către Comitetul Central al Partidului Comunist Rus se afirma aşa:

Republica Moldovenească (Transnistreană) va putea juca acelaşi rol de factor politico-propagandistic, pe care îl joacă Republica Bielorusă faţă de Polonia şi cea Karelă faţă de Finlanda. Ea va focaliza atenţia şi simpatia populaţiei basarabene şi va crea pretexte evidente pentru pretenţiile alipirii Basarabiei la Republica Moldovenească. Unirea teritoriilor de pe ambele părţi ale Nistrului va servi URSS drept breşă strategică faţă de Balcani prin Dobrogea şi faţă de Europa Centrală prin Bucovina şi Galiţia, pe care URSS le va putea folosi drept cap de pod în scopuri politice şi militare.

(Gheorghe E. Cojocaru, Cominternul şi originile moldovenismului, Editura CIVITAS, Chişinău, 2009, p. 93)

Asta a fost raţiunea înfiinţării în 1924 a Republicii Moldoveneşti Transnistrene. Apoi a urmat o dezbatere scurtă şi extrem de dură între comuniştii români (care susţineau ideea sprijinirii unei culturi şi limbi româneşti în nou creata republică) şi comuniştii ucraineni (care au venit cu ideea fabricării unei identităţi moldoveneşti, bazată pe o limbă moldovenească separată de limba română). Şi aşa a început experimentul cu limba moldovenească.

Nu ştiu ce efecte va avea hotărârea Curţii Constituţionale de la Chişinău care repune în drepturi limba română. Vor apărea nenumărate reacţii adverse, se va produce o polarizare în spaţiul public de la Chişinău. Cred că în dezbaterea ce va urma ar trebui ca blogul Tipărituri româneşti să devină un site cu domeniu propriu, eventual şi cu o variantă în limba rusă.

Cine sunt volohii lui Vasile Stati?

Unul din atleţii moldovenismului de la Chişinău – Vasile Stati – încearcă din răsputeri, nici el nu ştie ce, dar tot ce îi reuşeşte este să fie incoerent. În 2012 a publicat la Odesa o cărţulie cu titlul „Moldova, istoria adevărată”, volumaş cu pretenţia de a fi un compendiu care să-i lămurească pe nelămuriţi asupra istoriei moldoveneşti. Pe lângă fermitatea unor convingeri, Vasile Stati mă impresionează prin graţia cu care sare peste problemele dificile.

Omul este foarte sigur că moldovenii sunt diferiţi de români, însă nu se osteneşte foarte tare să şi demonstreze asta. Treaba începe cu dacii liberi de la est de Carpaţi care nu au fost înglobaţi în Imperiul Roman. Care daci liberi sunt strămoşii moldovenilor. Cum de au ajuns dacii liberi, cu o limbă diferită de limba latină să fie strămoşii moldovenilor vorbitori ai unei limbi neolatine? Vasile Stati nu-şi bate capul să ne explice. Este de ajuns afirmaţia că dacii liberi sunt strămoşii moldovenilor.

dac-liber

Peste doar câteva rânduri ajungem la „volohi”. „Volohi”? Nu e limpede de unde au apărut volohii, dar şi ei sunt strămoşii moldovenilor. Pe o hartă care schiţează etnogeneza poporului moldovenesc volohii vin de undeva din vest, de prin Transilvania şi se amestecă cu rusinii/maloruşii deja prezenţi între Carpaţi şi Nistru. Nu este deloc clar ce s-a întâmplat cu dacii liberi de pe aceste pământuri – i-a mâncat lupul? Au fugit în lume? Mister.

Un lucru e sigur pentru Vasile Stati: „volohii” de la est de Carpaţi sunt total diferiţi de „valahii” de la sud de Carpaţi. Iar „volohii” s-au amestecat cu slavii şi cam aşa au apărut moldovenii. Fără nici o legătură cu spurcaţii de valahi dintre Carpaţi şi Dunăre.

(Vasile Stati, „Moldova. Istoria adevărată”, Odesa, 2012, tipărită cu sprijinul Asociaţiei Moldovenilor din Ucraina, prefaţă de Viorel Mihail)

Cum ne scriu ruşii istoria

Interpretările date de experţii ruşi istoriei românilor sunt savuroase. Mai nou, postul de radio Vocea Rusiei a fost deranjat de declaraţia preşedintelui Nicolae Timofti că nu există limba moldovenească (la Moscova nu prea contează că Timofti nu a zis aşa ceva, dar să trecem peste). Şi în urma acestui deranj s-a găsit directorul adjunct al Institutului pentru CSI de la Moscova Igor Şişkin care să ne povestească nouă cum stă treaba cu naţiunea română. Şi zice aşa Igor Şişkin aici:

Naţiunea moldovenească a apărut mai devreme, înainte de crearea artificială a naţiunii române. Naţiunea română a fost creată la sfârşitul secolului al XVIII lea pe teritoriile controlate de Austro-Ungaria. Acolo a apărut noţiunea de români.

Frumos, nu? Expertul rus merge mai departe şi spune că pe acelaşi model a fost creată şi naţiunea ucraineană, tot de către Austro-Ungaria.

Igor Şişkin are o pregătire destul de precară, Austro-Ungaria apare ca stat abia prin 1867. El ştie ceva despre Şcoala Ardeleană şi lupta românilor din monarhia habsburgică de la sfârşitul secolului al XVIII lea, dar suceşte faptele până le deformează. Teoria lui Şişkin nu ne explică totuşi de ce voievodul Moldovei Vasile Lupu şi-a intitulat pravila din 1646 „Carte românească de învăţătură” (detalii aici).

Patrioţii Moldovei promovează în şcoli istoria mincinoasă a lui Vasile Stati

Volumul „Istoria Moldovei” al lui Vasile Stati este mai puţin cunoscut, mult mai vestit este Dicţionarul Moldovenesc-Românesc de acelaşi autor. Ca toate scrierile lui Vasile Stati, şi „Istoria Moldovei” este înţesată de minciuni şi răstălmăciri (cât de curând o să scriu un text despre această carte).

Minunea de volum a lui Stati are pe copertă harta „Moldovei Mari” şi este promovat mai nou în şcolile din Republica Moldova de Mihail Garbuz, preşedintele organizaţiei Patrioţii Moldovei. Mihail Garbuz şi Patrioţii Moldovei au mai comis nişte vitejii împotriva României, am scris aici şi aici.

Mihail-Garbuz-Istoria-Moldovei-Vasile-Stati

Cine sunt cu adevărat moldovenii.md?

La Chişinău aproape orice este posibil. Ultima găselniţă fără precedent în analele jurnalismului: interviul fără intervievat. Publika.md şi Inprofunzime.md publică un „Interviu cu conducătorul proiectului moldovenii.md” din care lipseşte tocmai „conducătorul proiectului moldovenii.md” Nu apare nici un nume, nici o fotografie. Bine, interviul este unul publicitar (Inprofunzime.md marchează chestia asta cu un P mare chiar de la început, Publika.md plasează o literă P la sfârşitul interviului, absolut stingheră). Chiar şi publicitar, totuşi un interviu are nevoie de un intervievat. Foarte ciudat acest proiect moldovenii.md.

Pe pagina Publika.md unde apare interviul fără intervievat, Nicolae Pascaru scrie în forţă „Românii atacă din nou” (atacul fiind anunţul unei taxe consulare de 35 de euro pe vizele de intrare în România după aderarea la spaţiul Schengen). Dar să vedem ce teze mai ventilează moldovenii.md la jumătate de an de la înfiinţare în acest minunat interviu publicitar (încă o dată: interviu fără intervievat!).

1. Arealul carpato-nistrean reprezintă zona din care au plecat toate civilizaţiile antice. Dacă nu exista spaţiul carpato-nistrean nu prea mai exista nimic. O teză exagerată a descoperirilor arheologice de prin perioada neolitică. Ideea se regăseşte şi prin România.

2. Moldovenii nu sunt urmaşii romanilor, ci ai dacilor. Corolar: romanii au învăţat limba latină de la daci. Altă idee extrem de răspândită şi în România printre tot felul de exaltaţi şi diletanţi.

3. În spatele proiectului moldovenii.md nu se află nici un politician sau serviciu secret. Totuşi nu se spune clar cine susţine acest proiect cu peste 60 de colaboratori. Banii vin de la un grup de oameni de afaceri moldoveni şi patrioţi.

4. Limba română este aceeaşi cu limba moldovenească, doar că românii au adoptat multe cuvinte străine. Teza asta este mai veche, de prin perioada stalinismului, când limba română era acuzată că era „limbă boierească” şi „franţuzită”.

Până la urmă nu este nimic nou. Ideile lansate şi discreţia extremă cu privire la identitatea oamenilor din spatele proiectului (dar mai ales ideile) indică o singură origine posibilă: Moscova.