Arhiva etichetelor: tigani

De ce li se spunea ţiganilor „ciori spurcate”

Înjurătura aşa cum o ştim în ziua de azi şi-a pierdut o parte din încărcătura avută în urmă cu câteva sute de ani. Pe atunci o înjurătură avea alte semnificaţii şi era pedepsită aspru.

Am la îndemână un exemplu de la Braşov din 1725. Un proces verbal de audiere a martorilor din 31 mai 1725 (scris în germană, îl puteţi vedea în fotocopie la sfârşitul articolului) ne arată că Vlad Ţiganul l-a chemat la judecată pe Gheorghe Stoia pentru o serie de insulte. Martorul Dumitru Mucea relata astfel întâmplarea: pe când se afla în centrul Braşovului alături de Vlad Ţiganul, acesta i-a spus lui Gheorghe Stoia să „se ducă după taică-său, că îi merge mai rău ca lui”. La această interpelare ironică, Gheorghe Stoia a răspuns cu un val de înjurături: „să vezi ce-ţi dau, cioară spurcată” şi că „îi fute muma şi tatăl” (notarul sas a adăugat „şi în cur”). Dumitru Mucea a făcut apel la Gheorghe Stoia, spunându-i că părinţii lui au fost oameni cinstiţi (ehrlich) şi că ar trebui să se poarte ca atare, Gheorghe a răspuns cu alte ameninţări.

Alţi doi martori confirmă înjurăturile adresate de Gheorghe Stoia lui Vlad Ţiganul şi adaugă un detaliu suplimentar: Stoia i-ar fi spus lui Vlad Ţiganul că părinţii săi au fost oameni cinstiţi nu „neam de călăi”. Interesantă este alegerea notarului sas, care a notat înjurăturile de la început în limba română, dar acuzaţia că Vlad Ţiganul ar fi „neam de călău” a transcris-o în limba germană.

Spurcăciunea călăilor

În evul mediu, călăii aveau ataşat un puternic stigmat social: erau consideaţi impuri, necuraţi – spurcaţi. Era vorba de o impuritate ritualică, strâns legată de impuritatea biblică din legile lui Moise. Înaintea descoperirii bacteriilor şi viruşilor era în funcţiune un mecanism de protecţie care declara drept impuri oamenii posibil purtători de infecţii (precum femeile la ciclu), iar călăii se calificau pentru această poziţie alături de hingheri sau belitorii de animale moarte. Exista o balanţă: impuritatea meseriei era echilibrată de câştigurile băneşti ridicate.

Însă un călău sau orice om desemnat drept impur (spurcat sau în germană „unrein”) primea imediat şi caracterizarea de „unehrlich” – „necinstit”, ceea ce îl excludea automat din orice breaslă. A fi „neam de călău” însemna în Başovul începutului de secol al XVIII-lea a fi spurcat – unrein şi unehrlich.

Există multe astfel de cazuri care tratează impuritatea ritualică în Braşovul secolului al XVIII-lea: călăul oraşului îşi bate fiul, iar acesta se refugiază în casa unui ţigan – ţiganul respectiv se plânge primăriei că preotul îi cere prea mulţi bani pentru sfinţirea casei devenite „impure”; un ţigan este bătut de călău pe stradă, atingerea bastonului călăului îl face pe ţigan să devină „unrein” – spurcat pentru toţi vecinii săi şi nu îşi mai găseşte de lucru; un pastor din Ghimbav ajută la belirea unei vite moarte – devine spurcat şi îşi pierde slujba.

Ţiganii sunt spurcaţi sau spurcaţii sunt ţigani?

Ţiganii braşoveni apar încă de la primele menţiuni documentare ca hingheri sau călăi ai oraşului. Celelalte meserii care le oferă de lucru ţiganilor: măturători în piaţa mare, reparatori ai canalelor de scurgere de pe străzile oraşului, se ocupau de golitul haznalelor din curţile cetăţenilor; fierari şi cârpaci de încălţări (fără a fi cuprinşi în bresle). Cu excepţia ultimelor două meserii, doar ocupaţii stigmatizate ca spurcate. În vestul Europei meseriile considerate impure (mai ales cea de călău) erau transmise ereditar, din tată-n fiu, ceea ce crea adevărate dinastii de călăi. Acest fenomen împingea impuritatea în beneficiul sau dauna unei singure linii genetice – mai la est, în zona noastră ţiganii au preluat toate aceste ocupaţii impure, atrăgându-şi stigmatul asociat cu ele.

Expresia „cioară spurcată” avea în 1700 o încărcătură diferită faţă de ziua de azi: era considerată mai degrabă o calomnie, nu o injurie. Era o acuzaţie care îi limita acuzatului mai multe drepturi, împingându-l practic în afara societăţii.

1725-05-31

Galerie foto: Bucureşti 1941, ţigănci florărese pe Bulevardul Brătianu

Obiceiul lui Carol al II lea de a agăţa noaptea femei de stradă din Bucureşti le făcea de multe ori pe ţigăncile florărese ale capitalei să strige „Ia de la mine, că am fost aseară cu Măria Sa!”. Mai multe detalii despre obiceiurile lui Carol al II lea aici. Imaginile provin din arhiva fotografului german Willy Pragher.

Galerie foto: ţigani cerşetori în Bucureşti în anul 1941

În vara anului 1941 fotograful german Willy Pragher a surprins în Bucureşti câteva instantanee cu ţigani cerşetori. Personajele donatoare par să fie două prietene ale fotografului, desemnate în descrierea imaginilor drept „Mady” şi „Mary”. Expresiile feţelor lor spun multe. (sursă foto)

Când au venit ţiganii şi cum au devenit robi

Venirea ţiganilor printre români şi situaţia lor juridică de sclavi sunt prezentate de multe ori drept un mare mister, când în realitate lucrurile sunt destul de clare. Este adevărat că s-au păstrat puţine documente din secolul al XIV lea , însă atâtea câte au rămas sunt de ajuns pentru a ne da seama cum s-au desfăşurat evenimentele.

Lingviştii au demonstrat încă din secolul al XVIII lea traseul aproximativ al ţiganilor spre Europa: India, Persia, Armenia, Imperiul Bizantin. Patriarhul Constantinopolului Gregorios II Kyprios (1283-1289) scria despre taxele care trebuiau luate de la „aşa numiţii egipteni sau aţigani”. Găsim aici ambele nume date în Europa acestor triburi venite din India: egipteni şi aţigani (ţigani). Numele Athinganos sau Atsinganos însemna „de neatins” şi este menţionat în numeroase surse bizantine din secolele XIII – XIV.

Venirea ţiganilor în Balcani este slab documentată în acest moment şi nici nu este de mirare: în secolul al XIV lea regiunea a fost zguduită de invaziile otomane care au distrus ţaratele sârb şi bulgar. Avem două documente: unul din 1348 de la ţarul sârb Ştefan Duşan care îi menţionează pe meşterii cingarije aflaţi în proprietatea mănăstirii Prizren; al doilea de la ţarul bulgar Ivan Şişman din anul 1378 care aminteşte de „bordeiele egiptenilor” deţinute de mănăstirea Rila.

Primul document care îi aminteşte pe ţigani printre români datează din anul 1385: este un document emis de voievodul Ţării Româneşti Dan I prin care sunt dăruite mănăstirii Tismana proprietăţile deţinute de fosta mănăstire Vodiţa – printre aceste proprietăţi se numără şi 40 de sălaşe de „aţigani”. Mănăstirea Vodiţa a fost ctitorită în 1371 de voievodul Vladislav I şi a fost desfiinţată probabil în 1376, iar în primul act de donaţie al cărui text a fost păstrat nu sunt amintiţi robii ţigani. Rezultă că ţiganii au intrat în proprietatea mănăstirii Vodiţa undeva între anii 1371-1376. Următorul document din ţările române îi aparţine lui Mircea cel Bătrân care a donat în 1388 mănăstirii Cozia 300 de sălaşe de ţigani, iar de aici înainte confirmările de proprietate a ţiganilor şi donaţiile noi se înmulţesc din ce în ce mai mult. Mai trebuie subliniat un aspect: ţiganii sunt denumiţi în documentele din Ţara Românească cu numele împrumutat de la bizantini „aţigani” vreme de aproape 100 de ani, abia după 1478 începe să se fixeze numele „ţigan”.

Una din greşelile perceperii istoriei în spaţiul public este „izolaţionismul” – impresia că românii s-au dezvoltat de capul lor. În realitate spaţiul românesc a constituit până în secolele XIII-XIV periferia Imperiului Bizantin (sau zona tampon de securitate în faţa barbarilor) de la care au fost preluate multe din instituţii (voievodul transilvănean Menumorut îi ameninţa pe unguri cu puterea bizantinilor). În Imperiul Bizantin ţiganii erau sclavi ai statului – iar această instituţie a fost preluată de statele balcanice, unde monarhul făcea donaţii de ţigani, iar mai târziu de Imperiul Otoman. Robia ţiganilor din Ţara Românească este un „împrumut” bizantin. Cronologia următoare este grăitoare, chiar dacă sunt puţine documente: 1348 ţigani robi la mănăstirea Prizren din Serbia, 1371-1376 – ţigani robi la mănăstirea Vodiţa din Ţara Românească, 1378 – ţigani robi la mănăstirea Rila din Bulgaria, 1388 – ţigani robi la mănăstirea Cozia din Ţara Românească. Pentru mine nu există prea multe dubii că ţiganii au ajuns în ţările române în secolul al XIV lea fiind preluaţi ca robi din Imperiul Bizantin, în condiţiile dizolvării acestuia.

Bineînţeles, ceva cercetări noi prin arhivele bulgăreşti şi sârbeşti ar putea aduce documente noi care să întărească această ipoteză. Situaţia din Moldova este puţin aparte din cauza confuzie dintre robii ţigani şi robii tătari, ceea ce l-a făcut pe Nicolae Iorga să spună că ţiganii au fost aduşi ca robi în timpul invaziei tătare din 1241 (doar că primul document din Moldova referitor la ţigani datează din 1428).

(Informaţiile au fost preluate din cartea lui Viorel Achim, „Ţiganii în istoria României„, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998).

Locuinţă de ţigani din Cehia atacată cu sticle incendiare

Vara trecută poliţia cehă abia stăpânea mulţimea să nu îi linşeze pe ţiganii din oraşele Varnsdorf, Novy Bor şi Rumburk. Ieri noapte, doi indivizi au aruncat cu sticle incendiare într-o casă locuită de ţigani din oraşul Aš. În imaginea de mai jos se vede o fereastră afumată la parter (via Ceske Noviny).

La fel, astă toamnă în Bulgaria vecinii noştri se răsculaseră în masă împotriva ţiganilor, abia de-au putut fi ţinuţi în frâu. La începutul acestei luni ministrul ceh de externe discuta într-un interviu posibilitatea mutării ţiganilor din Europa într-o ţară a lor. Şi se întreba unde ar putea fi această ţară. (via Romea.cz)

Nu prea merge povestea cu multiculti…

 

Ţiganii din Cluj şi apărătorii lor împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Un proiect plătit de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Atacurile împotriva ortodocşilor din România se desfăşoară chiar pe banii ortodocşilor. Asociaţia culturală Solitude Project şi câţiva artişti independenţi au realizat un film, „Prea-fericiţii din groapa de gunoi” şi pregătesc dezbaterea „Managementul de succes: Biserica Ortodoxă Română şi Statul”. Proiectul a fost susţinut financiar de Administraţia Fondului Cultural Naţional cu suma de 26.540 lei.

Oamenii care au făcut proiectul ăsta sunt supăraţi pentru că 76 de familii de ţigani au fost mutate de pe strada Coastei din Cluj în nişte locuinţe modulare din apropierea gropii de gunoi de la Pata Rât, iar pe locul de unde au plecat Biserica Ortodoxă Română urmează să construiască un campus teologic. Primăria Cluj a dat terenul din strada Coastei la schimb cu un parc deţinut de BOR. Oamenii care au realizat proiectul acuză BOR că ar fi de vină că ţiganii stau acum lângă groapa de gunoi în camere de 14 mp, nu au apă caldă, nu au bucătărie şi au baie comună (nu sunt familiarizat cu zona, nu ştiu la ce distanţă exact sunt aceste locuinţe de groapa de gunoi). Mai jos puteţi vedea trailerul filmului în cauză:

[trailer] „Prea-fericitii din groapa de gunoi” from veioza arte on Vimeo.

Antrenament pe Grand Theft Auto şi internet mobil

Îmi plac foarte mult supărările ţigănuşilor: nu au internet şi nu pot descărca muzică şi GTA (jocul Grand Theft Auto, o practică virtuală pentru furtul de maşini). Bănuiesc că plătesc pentru muzica descărcată şi jocurile la fel, sunt descărcate legal. Dacă vor internet înseamnă că au calculatoare.

Să vă spun povestea calculatoarelor mele: din 2000 până în 2008 am avut un IBM Pentium III adus din Olanda, de la casări. Am dat 2 milioane şi jumătate pe el. În 2008 şi-a dat obştescul sfârşit, l-am folosit pentru editare de texte, altceva nu prea putea. În 2008 mi-am luat la mâna a doua un laptop Gigabyte (cu porturile USB bulite), am dat 8 milioane pe el parcă (mersi George!). Internet acasă mi-am pus tot în 2008, până atunci am considerat chestia asta o cheltuială inutilă. Acum scriu de pe un laptop Lenovo de 12 milioane, vechi de 2 ani. Nu ştiu de ce bănuiesc că ţiganii din Pata Rât au scule muuult mai tari decât mine. Unul din ţigănuşii de la Pata Rât spune că are internet mobil, pe stick. Eu am renunţat la internetul mobil de la Vodafone în septembrie 2010, după o lună de probă în care am ajuns la concluzia că mă costă mai mult decât face.

De ce trebuie să plătească alţii?

Ce vreau să spun: mi se pare aiurea să iei apărarea unora care se plâng că nu au unde sta, dar au internet mobil. Bănuiesc că au şi telefoane mobile şi nu cred că au Nokia 2330 la 5 euro cu abonament. Nu cred că oameni care au bani de astfel de chestii au dreptul să ceară locuinţe sociale de la primărie.

Ceea ce mă aduce la chestiunea locuinţelor ţiganilor de la Pata Rât. Când m-am mutat definitiv în Bucureşti în septembrie 2000 aveam un salariu de 750.000 de lei din care 500.000 îi dădeam pe chirie. Am depus la mişto o cerere de locuinţă la primărie, n-am primit niciodată nici un răspuns. Mi-am văzut de muncă şi mi-am plătit chiria. Nu m-am dus pe un teren viran să îmi fac acolo o coşmelie. Nu am protestat în faţa primăriei că vreau locuinţă socială. Nu am intrat abuziv în casa abandonată a altuia pentru ca mai apoi să fac scandal că sunt evacuat şi eu nu am unde să mă duc. Nu am făcut nimic din toate acestea. Am muncit, în fiecare lună mi-am calculat banii să îmi ajungă pentru chirie şi mâncare, iar orice altceva a fost un lux pe care mi l-am permis sau nu. Dacă aş fi avut cine ştie ce noroc să ajung într-o locuinţă a primăriei cu chirie mică aş fi folosit acest lucru să strâng bani şi să îmi cumpăr casa mea.

Acum cu BOR. Până de curând propaganda bezbojnicilor susţinea că BOR a primit gratis terenul din Cluj. Abia de curând a apărut informaţia că terenul a fost dat în schimbul unui parc. Vă închipuiţi ce ieşea dacă BOR se apuca să construiască o facultate de teologie într-un parc? Aveam parte de o isterie neo-stângisto-ecologico de crăpau Remus Cernea şi Mircea Toma smotocind-o. Ideea de bază a enunţat-o deja Remus Cernea în minunatul lui studiu din anul 2005: doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Ideea de bază: trageţi din orice poziţie în BOR!

Mai am o nelămurire: după ce că au plătit şi plătesc în continuare cazarea ţiganilor (nu cred că se înghesuie cei din Pata Rât să-şi plătească facturile la apă şi curent) de ce trebuie să fie scuipaţi în obraz pe banii lor (finanţarea AFCN) creştinii ortodocşi din Cluj?

Multiculturalism în Cehia: cehii vor să îi alunge pe ţigani, poliţia îi păzeşte

De aproape două luni de zile cehii din oraşele Varnsdorf, Novy Bor şi Rumburk ies în stradă de câteva ori pe săptămână şi cer alungarea ţiganilor. Au fost detaşaţi în ficare din aceste oraşe câte 500-600 de poliţişti pentru a împiedica degenerarea protestelor – şi până acum s-a reuşit ţinerea situaţiei sub control.

Continuarea

Dinastia călăilor braşoveni. O istorie de 300 de ani a ţiganilor

Revista Historia a publicat aici un articol de-al meu despre călăii ţigani ai oraşului Braşov în evul mediu. Este o variantă prescurtată a unui studiu mai lung despre una din meseriile practicate de ţigani acum câteva sute de ani. La rândul lui studiul face parte dintr-o cercetare (întinsă deja pe foarte mulţi ani, din păcate…) asupra ţiganilor din Braşov. Oraşul Braşov este special din acest punct de vedere: arhiva de aici acoperă o perioadă foarte lungă de timp şi îi cuprinde şi pe ţigani, de prin 1500 până în 1800 (cel puţin eu aici m-am oprit cu identificarea documentelor). Pe aceşti 300 de ani se poate scrie o istorie destul de amănunţită a evoluţiei unei comunităţi de ţigani şi se pot trage concluzii interesante, valabile şi pentru ziua de azi. Am găsit documente despre meseriile ţiganilor, despre locuinţele lor, despre relaţiile cu celelalte etnii, relaţia ţiganilor cu autorităţile etc. – şi până la un punct se pot face comparaţii cu ce se întâmplă în prezent (sau se pot găsi explicaţii pentru ceea ce se întâmplă în prezent).

Din păcate nu am apucat să închei cercetarea şi să îi dau o formă de volum, am apucat să sistematizez doar câteva fragmente din aceşti 300 de ani. Însă şi când voi termina…

P.S. Articolul a apărut pe Transindex.hu şi în traducere maghiară -pentru care îi sunt recunoscător lui Novak Csaba Zoltan.

Staborul ţigănesc oficializat la Sibiu. Mai există justiţie în România?!?

Adevărul publică azi un articol în care anunţă oficializarea tribunalului tradiţional al ţiganilor la Sibiu. Clădirea are aspect de cort (!) şi mobilă de lemn de mahon adus din Croaţia (mmm!). Iar principele Dorin Cioabă (fiul Maiestăţii Sale Florin Cioabă) va fi preşedintele noului tribunal (după ce a absolvit Facultatea de Drept de la Sibiu). Dacă doriţi să vedeţi poza noului tribunal şi să aflaţi ceva detalii suplimentare despre staborul ţigănesc o puteţi face aici.

Staborul ţigănesc este probabil cel mai important element în definirea identităţii ţiganilor – le dă certitudinea că sunt diferiţi faţă de români într-o chestiune esenţială cum este justiţia. Pentru ţigani nu au nici o importanţă deciziile justiţiei oficiale, sunt privite ca un fel de întâmplări neplăcute. Adevărata valoare o au deciziile din stabor – şi contează pentru că determină atitudinea restului comunităţii faţă de respectivul individ. Nu este nici o ruşine în cadrul comunităţii dacă un ţigan omoară sau fură un român sau maghiar, staborul nu se amestecă. În schimb staborul intervine dacă un ţigan omoară sau fură un alt ţigan, iar pedeapsa poate merge până la excluderea din comunitate. Cu alte cuvinte: ţiganii se percep pe ei înşişi ca fiind deasupra românilor şi deasupra legilor.

Din punct de vedere legal astfel de tribunale constituie infracţiuni din câte ştiu eu. Dorin Cioabă încearcă să o cotească pe după cireş spunând că staborul este un fel de mediere – însă şi medierea este reglementată în România din câte îmi aduc aminte. Mă îndoiesc că staborul din Sibiu va respecta întocmai legislaţia în vigoare privind medierea.

Autorităţile din Sibiu ştiu ce se întâmplă? Staborul inaugurat azi este un fel de instanţă supremă a staborurilor din comunităţi şi uite aşa avem un sistem judiciar paralel cu cel oficial. Mai lipseşte ca un lobby eficient pe la Uniunea Europeană şi Consiliul Europei să ducă la oficializarea acestui sistem juridic paralel pe motiv că este vorba de o tradiţie a unei minorităţi oprimate.

Ţiganii vor monument în centrul istoric al Bucureştiului

Evenimentul Zilei anunţă că ţiganii vor să facă un monument închinat dezrobirii. Locul ales: în piaţeta dintre hanul lui Manuc, ruinele curţilor voievodale de la Bucureşti şi Biserica Domnească (nu la intersecţia străzilor Covaci cu Şelari şi Căldărari cum scrie Evz). Ţiganii îşi doresc un fel de victorie simbolică asupra voievodatului medieval care i-a înrobit. Un monument nou lângă ruinele civilizaţiei medievale româneşti. Foarte tare. Încet-încet, spaţiul public este epurat de monumentele şi simbolurile româneşti (deconstructiviştii şcoliţi în Occident sau Orient vor întreba rapid: ce înseamnă să fii român? există românii? poate că nu!) şi avem orice alte simboluri. O fi bine, o fi rău…

zdob_zdub

Clişeele Zdob şi Zdub. Ţiganii şi moldovenii

Zdob şi Zdub au intrat în finala selecţiei din Republica Moldova pentru Eurovision 2011. Au mai participat la Eurovision în 2005, la Kiev, unde au ajuns pe locul al VI lea. Zdob şi Zdub au o muzică pe care o ascult cu plăcere de mulţi ani – însă este ceva ce mă irită în piesele lor de succes: confuzia pe care o crează între moldoveni şi ţigani, plus o oarecare atitudine neo-colonialistă/ post-colonialistă faţă de moldoveni/români. Să mă explic.

Continuarea

Deportarea ţiganilor în Transnistria. Răspuns pentru Vitalie Cojocari

Vitalie Cojocari mă plasează în faţa premierului moldovean Vladimir Filat (într-un mod neaşteptat, nesperat şi nedorit) într-un prea puţin onorabil top al penibililor săptămânii. Un politician se străduieşte ani de zile, munceşte cu sârguinţă pentru a ajunge într-o asemenea poziţie, iar eu, un umil jurnalist îi retez calea şi mă plasez înaintea lui scriind câteva fraze.

Continuarea

Ghicitoare ţigănci, litografie din volumul Cosmografia Universală a lui Sebastian Munster, apărut în anul 1552 la Basel

Prima carte despre ţigani

Ghicitoare ţigănci, litografie din volumul Cosmografia Universală a lui Sebastian Munster, apărut în anul 1552 la Basel

Ghicitoare ţigănci, litografie din volumul Cosmografia Universală a lui Sebastian Munster, apărut în anul 1552 la Basel

În 1783 apărea la Gottingen prima carte despre ţiganii din Europa: „Die Zigeuner, ein historischer Versuch ueber die Lebensart und Verfassung, Sitten und Schicksahle dieses Volks in Europa, nebst ihrem Ursprunge” semnată de Heinrich Moritz Gottlieb Grellmann („Ţiganii, un eseu istoric despre modul de viaţă, moravurile şi soarta lor în Europa, ca şi despre originea lor”). De prin secolele XIV-XV apăruseră mai multe referiri la ţigani în mai multe volume (care propuneau tot felul de origini fanteziste pentru ţigani bazându-se pe tot felul de legende) – însă Grellmann este cel care a identificat şi demonstrat pe cale lingvistică originea indiană a ţiganilor.

Continuarea

vrajitoare

România – ţara tribului hutu sau tutsi? Mai vreţi Schengen?

vrajitoare tiganci

Ţigănci vrăjitoare, foto Euronews

Ţiganii din România fac din nou deliciul presei internaţionale, de data aceasta cu ajutorul vrăjitoarelor care sunt supărate că vor fi taxate şi ameninţă că vor băga/scoate argintul viu în/din guvern, o să arunce cu pisica moartă după Boc şi tot restul. Presa internaţională geme de titluri de genul: „Vrăjitoarele folosesc descântecul câinelui mort pentru a se răzbuna pe noile taxe” (ABC), „Vrăjitoarele şi ghicitoarele vor fi taxate sub noua lege a muncii din România” (CNN), „Blestem! Vrăjitoarele din România sunt forţate să plătească impozit” (Associated Press), „Vrăjitoarele din România blesteamă guvernul” (The Guardian),  „Vrăjitoria a fost declarată o profesie legală în România” (Washington Post) şi tot aşa.

Continuarea

Nunta la ţigani. În secolul al XIX lea

satra de tiganiCum arăta o nuntă de ţigani acum mai bine de o sută de ani? Ei bine, putem afla din descrierea lui Heinrich von Wlislocki, un un ciudat filosof sas din Transilvania care pe la sfârşitul secolului al XIX lea umbla cu şatrele ţigăneşti de pe aici. Ar fi binevenit un articol despre motivele care l-au împins pe Heinrich von Wlislocki să trăiască alături de ţigani, însă până atunci voi prezenta nunta ţigănească din secolul al XIX lea, aşa cum a fost văzută de acest filosof ardelean prea puţin cunoscut.

Continuarea