Arhiva etichetelor: Titu Maiorescu

Încă o calomnie: Mihai Eminescu drogatul

Deci Mihai Eminescu este ţinta piept numărul 4 a publicisticii româneşti. Care-cum se plictiseşte se leagă de Mihai Eminescu. Cu o ură neîmpăcată îşi şoptesc în barbă publiciştii: „Poetul nepereche? Lasă că-i arăt eu lui…” Şi se apucă de scris. De obicei minciuni.

Cum este cazul lui Andrei Rizescu de la Adevărul care pune titlu mare: „CUM SE DROGAU GENIILE Eminescu îşi injecta morfină, Maiorescu priza cocaină, iar Eliade fuma cannabis. Află drogurile preferate ale clasicilor”. Tare titlu, percutant. Îl şi vezi pe Mihai Eminescu cu cauciucul pe vena, pe Titu Maiorescu făcând „liniuţe” pe-o oglindă şi pe Mircea Eliade răsucind o „barosană”. Ilustraţie: portretul lui Eminescu tânăr (şi cu linguriţa în buzunar, probabil).

Trecem de titlu şi ajugem la text. De unde aflăm că „Prin toamna lui 1883, după o cădere psihică, Mihai Eminescu a fost internat la spitalul „Caritas” din Bucureşti, unde Dr. Alexandru Şuţu l-a tratat cu morfină.” Deci Mihai Eminescu a fost tratat cu morfină sub supraveghere medicală! Nu şi-o procura pe sub mână de la Curtea Veche pentru a şi-o injecta în redacţie la Timpul!

Despre Titu Maiorescu aflăm că îşi administra pe post de anestezic împotriva durerilor dentare „injecţiuni subcutanate locale cu cocaină”. Nu „priza” cocaină cum se spune în titlu. Lui Eminescu îi mai trage publicistul nostru o copită citând un pasaj din memoriile lui Maiorescu care spune că poetul ducea o viaţă dezordonată, forţându-şi organismul cu cafea şi tutun dincolo de orice limite, în nopţi nesfârşite de studiu. Eu cred că este spre lauda lui Mihai Eminescu.

Textul anunţat de titlul bombastic este de fapt un fâs. Despre Eliade nu spune nimic (deşi Eliade a tras cannabis în timpul experienţelor sale yogine din India – însă a făcut-o în alte scopuri decât cele practicate de tinerii de azi, bine ar fi ca măcar din 1.000 de români fumători de cannabis să iasă un Eliade!).

Deci avem o minciună totală. Un articol în care titlul nu are nici o legătură cu textul. Dar scris astfel încât să mai arunce o găleată cu zoaie în capul lui Mihai Eminescu. Andrei Rizescu a citit volumul lui Andrei Oişteanu „Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură” şi a tras şi el o copită.

Acum să ne întoarcem puţin la demitizare. Bietul Eminescu a intrat în malaxorul demitizării şi toată lumea scormoneşte cu aviditate în viaţa lui personală. Însă Doamne fereşte să ne atingem de vieţile personale ale scriitorilor noştri contemporani. Nu, pe scriitorii în viaţă trebuie să îi judecăm după operă. Şi ţinem la dulap dosarele Securităţii care ne-ar aduce ceva detalii picante. Chestia este că până la urmă aceste dosare vor ieşi la iveală. Şi dragii noştri scriitori contemporani vor rămâne în faţa posterităţii cu toţi nasturii descheiaţi. Iar Mihai Eminescu va apărea un înger fumător şi dependent de cafea.