Arhiva etichetelor: Vasile Stati

Cine sunt volohii lui Vasile Stati?

Unul din atleţii moldovenismului de la Chişinău – Vasile Stati – încearcă din răsputeri, nici el nu ştie ce, dar tot ce îi reuşeşte este să fie incoerent. În 2012 a publicat la Odesa o cărţulie cu titlul „Moldova, istoria adevărată”, volumaş cu pretenţia de a fi un compendiu care să-i lămurească pe nelămuriţi asupra istoriei moldoveneşti. Pe lângă fermitatea unor convingeri, Vasile Stati mă impresionează prin graţia cu care sare peste problemele dificile.

Omul este foarte sigur că moldovenii sunt diferiţi de români, însă nu se osteneşte foarte tare să şi demonstreze asta. Treaba începe cu dacii liberi de la est de Carpaţi care nu au fost înglobaţi în Imperiul Roman. Care daci liberi sunt strămoşii moldovenilor. Cum de au ajuns dacii liberi, cu o limbă diferită de limba latină să fie strămoşii moldovenilor vorbitori ai unei limbi neolatine? Vasile Stati nu-şi bate capul să ne explice. Este de ajuns afirmaţia că dacii liberi sunt strămoşii moldovenilor.

dac-liber

Peste doar câteva rânduri ajungem la „volohi”. „Volohi”? Nu e limpede de unde au apărut volohii, dar şi ei sunt strămoşii moldovenilor. Pe o hartă care schiţează etnogeneza poporului moldovenesc volohii vin de undeva din vest, de prin Transilvania şi se amestecă cu rusinii/maloruşii deja prezenţi între Carpaţi şi Nistru. Nu este deloc clar ce s-a întâmplat cu dacii liberi de pe aceste pământuri – i-a mâncat lupul? Au fugit în lume? Mister.

Un lucru e sigur pentru Vasile Stati: „volohii” de la est de Carpaţi sunt total diferiţi de „valahii” de la sud de Carpaţi. Iar „volohii” s-au amestecat cu slavii şi cam aşa au apărut moldovenii. Fără nici o legătură cu spurcaţii de valahi dintre Carpaţi şi Dunăre.

(Vasile Stati, „Moldova. Istoria adevărată”, Odesa, 2012, tipărită cu sprijinul Asociaţiei Moldovenilor din Ucraina, prefaţă de Viorel Mihail)

Patrioţii Moldovei promovează în şcoli istoria mincinoasă a lui Vasile Stati

Volumul „Istoria Moldovei” al lui Vasile Stati este mai puţin cunoscut, mult mai vestit este Dicţionarul Moldovenesc-Românesc de acelaşi autor. Ca toate scrierile lui Vasile Stati, şi „Istoria Moldovei” este înţesată de minciuni şi răstălmăciri (cât de curând o să scriu un text despre această carte).

Minunea de volum a lui Stati are pe copertă harta „Moldovei Mari” şi este promovat mai nou în şcolile din Republica Moldova de Mihail Garbuz, preşedintele organizaţiei Patrioţii Moldovei. Mihail Garbuz şi Patrioţii Moldovei au mai comis nişte vitejii împotriva României, am scris aici şi aici.

Mihail-Garbuz-Istoria-Moldovei-Vasile-Stati

Am văzut noul dicţionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati

Am fost săptămâna aceasta la Chişinău şi am căutat  noua ediţie a dicţionarului moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati. Eram tentat să îl cumpăr, am deja ediţia din 2003 şi mă gândeam să îmi completez colecţia. Până la urmă m-am răzgândit: nu-şi merită banii. Introducerea la ediţia din 2011 a dicţionarului moldovenesc-românesc este o ciorbă reîncălzită după introducerea de la prima ediţie din 2003. Aş zice chiar mai slabă, tovarăşul Stati a scos din text unele accente polemice la adresa hoţilor de români care au furat cuvinte cu hurta din sfânta limbă moldovenească. În introducerea ediţiei din 2011 tovarăşul Vasile Stati recunoaşte că nu este vorba de un dicţionar, ci de un lexicon. În sfârşit, curată pierdere de vreme. Am preferat să îmi cheltui banii pe alte cărţi tipărite la Chişinău care chiar merită să fie citite şi pe care le voi prezenta aici în zilele următoare.

Dicţionarul moldovenesc-român al lui Vasile Stati revine la tipografia Academiei de Ştiinţe a Moldovei

dictionar moldovenesc romanesc Vasile Stati

Vasile Stati a reuşit să îşi publice o a doua ediţie a delirantului „Dicţionar moldovenesc-român”. Şi nu oriunde – ci tocmai la Tipografia Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova. De ce tocmai acolo? Ei bine, măgăria este cu bătaie lungă şi loveşte în românii din Ucraina. Kievul promovează ideea existenţei unei limbi moldoveneşti separate de limba română şi prin aceasta sparge comunitatea românească.

Anul acesta directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Vasile Bahnaru a trimis Comunităţii Româneşti din Ucraina o scrisoare publică în care afirmă clar:

Vă informăm că denumirea corectă, ştiinţifică a limbii vorbite de românii din Basarabia istorică (inclusiv nordul şi sudul acesteia), din regiunea Cernăuţi şi cea Transcarpatică este LIMBA ROMÂNĂ, fapt arhicunoscut de lingviştii contemporani şi confirmat în cadrul mai multor întruniri ştiinţifice, susţinut de altfel şi de lingviştii ucraineni…

Românii din Ucraina au nevoie de astfel de confirmări ale forurilor ştiinţifice de la Chişinău tocmai în contextul discuţiilor pe marginea unei noi legi a minorităţilor. Ideea ar fi să se oprească despărţirea românilor din Ucraina în două comunităţi. Ediţia a doua a „Dicţionarului moldovenesc-românesc” al lui Vasile Stati vine să anuleze scrisoarea lui Bahnaru. Ucrainenii pot zice: „Uite, la Tipografia Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova a apărut un dicţionar moldovenesc-românesc! Cum puteţi spune că limba română şi limba moldovenească sunt identice?!? Doar există un dicţionar apărut la Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova!” Nu mai contează faptul că din punct de vedere ştiinţific „dicţionarul” lui Vasile Stati este doar un lexicon, o colecţie de cuvinte (arhaisme şi regionalisme majoritatea lor) care se regăsesc toate în dicţionarele explicative româneşti. Nu mai contează că dicţionarul lui Stati nu are în realitate girul forului ştiinţific de la Chişinău. Pe el scrie că a apărut la Tipografia Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova!

Dacă vreţi să ştiţi mai multe despre cum s-a putut întâmpla asta vă recomand ancheta din ziarul Timpul pe această temă. De asemenea, pentru mai multe detalii privind comunitatea românească din Ucraina vă recomand cartea „Românii din Bugeac pe cale de dispariţie”.

 

Am intrat în gura celor de la Moldova Suverană. Rusul este beţivi

[wide]

 

[/wide]

Deci am intrat în gura celor de la Moldova Suverană. Dar ştiţi cum? Ţapăn de tot, de le-am umplut toată gura. Vasile Stati mi-a dedicat vreo jumătate de pagină tipărită cred, că nu am avut acces decât la versiunea online, aici. În stilul lui, Vasile Stati îmi aplică şi eticheta „Românul este puturoşi”. Fostul politruc şi propagandist comunist de la Chişinău transformat în profesor doctor habilitat s-a supărat pe un articol de-al meu din Timpul.

De unde supărarea?

Argumentele moldoveniste ale lui Vasile Stati sunt expuse în mai multe cărţi (Moldovenii din Ucraina, Chişinău 2007; Pentru limba noastră moldovenească, Chişinău 2008; Istoria Moldovei, Chişinău 2006; Limba ţării mele, Chişinău 2010; plus celebrul Dicţionar moldovenesc-românesc, Chişinău 2003).

Vasile Stati dezvoltă o teorie în care susţine că limba moldovenească este diferită de limba română (în unele rânduri scrie că româna şi moldoveneasca nu se deosebesc foarte tare din punct de vedere al gramaticii şi vocabularului, dar chiar şi aşa sunt diferite). Moldovenii sunt diferiţi de români, Stati spune că românii sunt o invenţie a valahilor (care valahi sunt de veacuri duşmanii de moarte ai moldovenilor). Limba moldovenească este mai veche decât limba română, care limbă română provine din valahă. Românii (valahii) sunt corciţi cu ţiganii, hoţi, buzaţi etc. Este dificil de trasat raţionamentul lui Stati, este destul de incoerent în argumentaţia sa care de multe ori este împănată cu tot felul de artificii polemice. Una din şmecheriile folosite de Vasile Stati este citarea trunchiată şi scoasă din context a autorilor români care se referă la limba moldovenească sau poporul moldovean din evul mediu. Pe scurt: Vasile Stati acţionează ca un propagandist comunist pentru a crea o identitate moldovenească, o limbă moldovenească şi un popor moldovenesc.

Pe mine m-au amuzat incoerenţele lui Vasile Stati din chiar cărţile lui. De exemplu, în volumul Moldovenii din Ucraina, Chişinău 2007, la pagina 45 Vasile Stati scrie că primele referiri la oamenii de la est de Carpaţi îi numesc „valahi”. Fără nici o explicaţie, aceşti „valahi” de la est de Carpaţi se transformă în raţionamentul lui Stati în „moldoveni” care brusc sunt mari duşmani cu „valahii” de la sud de Carpaţi. Pe măsură ce înaintează în istorie, Vasile Stati lasă deoparte toate referirile la „valahii” din voievodatul medieval al Moldovei sau la faptul că acest voievodat era numit şi „Valahia Mică”.  În principiu citează doar ce îi convine, ca un adevărat propagandist comunist. „Valahii” din voievodatul Moldovei care se întrebau unul pe altul „ştii româneşte?” sunt daţi deoparte de Vasile Stati. Aceasta era ideea principală a articolului meu din Timpul. Vasile Stati s-a repezit să-mi aplice o serie de epitete, fără să răspundă la chestiunea centrală. Am greşit şi eu, în Timpul am citat cartea Limba noastră moldovenească în loc de Pentru limba noastră moldovenească. Stati a preferat să facă pe prostul şi să uite de această carte, doar ca să mă acuze că citez o carte inexistentă.

Cine este Vasile Stati? Un propagandist comunist plagiator

Născut din mamă rusoaică şi tată român, Vasile Stati a fost exclus din Uniunea Scriitorilor de la Chişinău pentru plagiat, chiar în vremea URSS. Nu se ştiu prea multe despre acest episod, dar trebuie să fi fost un scandal zdravăn. În anii comunismului plagiatul era în floare la Chişinău: mulţi scriitori încasau bani frumoşi pentru traduceri „în moldoveneşte”. În realitate copiau traducerile făcute la Bucureşti, mai făceau din porumb – păpuşoi, din varză – curechi şi gata traducerea. Nu era ceva rău în esenţă la urma-urmei, aşa mai intra şi limba română în drepturile ei. Dar episodul excluderii lui Vasile Stati din Uniunea Scriitorilor este semnificativ – a greşit el cu ceva de l-au zburat, în ciuda faptului că lucra în aparatul de propagandă de la Comitetul Central. Păcat că acest scandal rămâne acoperit de tăcere, ca multe altele.

De ce?

Am mai avut o experienţă neplăcută cu Moldova Suverană, acum vreo 4 – 5 ani. Îşi făcuseră un obicei de a prelua articole scrise de mine în ZIUA şi a le prezenta ca fiind scrise pentru ei, fără să spună de unde l-au preluat. Am fost întrebat de când am început să scriu pentru Moldova Suverană şi atunci le-am scris un e-mail în care i-am rugat să precizeze faptul că ei preiau articole din ZIUA. Mi s-a răspuns printrun articol în care eram beştelit în fel şi chip. Aşa da, când te înjură la Chişinău Moldova Suverană înseamnă că ai intrat în lumea bună.

Nu cred că îmi va folosi foarte tare articolul de aici. Cel mult să îmi atrag nişte postaci moldovenişti. Deja a apărut unul, aici. În orice caz, chiar dacă îşi va da seama de incoerenţele din opera sa nu cred că Vasile Stati le va recunoaşte.

Cum este mutilată istoria la Chişinău. Acum

Istoricul Ion Varta publică în ziarul Timpul un amplu articol în care dezvăluie modalitatea în care politicianul comunist Victor Stepaniuc şi-a păstrat titlul de doctor în istorie. Pe scurt: în anul 2006 comunistul Victor Stepaniuc a vrut să-şi susţină teza de doctorat în istorie cu titlul „Statalitatea poporului moldovenesc” – o lucrare în mare parte plagiată după volumul anterior al moldovenistului Vasile Stati, „Istoria Moldovei”. În 2006 am cumpărat şi eu cartea lui Stepaniuc de la Chişinău şi citind-o am fost uimit să constat că era aproape identică cu cea a lui Stati. Nu doar eu am observat acest lucru, ci şi Ion Varta care a publicat în FLUX un amplu material în care a demonstrat plagiatul.

Susţinerea tezei de doctorat a lui Stepaniuc a fost amânată până la sfârşitul anului 2007, când acesta a fost cadorisit cu titlul de doctor. Plagiatul fiind mult prea evident, până la urmă a fost constituită o comisie care să analizeze dacă este sau nu cazul să-i fie retras titlul de doctor în istorie lui Victor Stepaniuc. Şi comisia şi-a prezentat concluziile în luna aprilie 2011. Iar pe 7 aprilie 2011 Consiliului Naţional pentru Atestare şi Autorizare de la Chişinău a dat un VOT SECRET asupra tezei lui Victor Stepaniuc: şapte voturi – pentru retragerea titlului de doctor în istorie al lui Victor  Stepaniuc; şase – împotriva acestei decizii şi trei abţineri. Era nevoie de nouă voturi pentru ca să îi fie retras titlul de doctor lui Victor Stepaniuc. Nu a fost să fie.

Mulţi ar spune: şi ce dacă Stepaniuc a rămas cu titlul de doctor în istorie? Nu e chiar aşa simplu. Titlul de doctor în istorie conferă autoritate ştiinţifică. Dacă Victor Stepaniuc ar vrea titlul doar de dragul titlului chiar nu ar fi nici o problemă. Însă de azi înainte autoritatea ştiinţifică – în realitate nulă – a lui Victor Stepaniuc va putea fi invocată pe toate canalele moldovenizatoare. Vezi noua creaţie din care se inspiră comunistul Igor Dodon (dar care nu este a lui Dodon), pagina electronică www.moldovenii.md Acolo sunt răsucite şi repetate la infinit ideile din cărţile lui Vasile Stati şi Victor Stepaniuc. Copy-paste şi gata propaganda. Mai apar unele idei revoluţionare, gen „dacă nu ştii ruseşte, nu eşti moldovean” – după cum remarca aici Constantin Tănase.

Dar cel mai grav lucru este că toate ideile lui Vasile Stati, Victor Stepaniuc şi ciracilor lor moldovenizatori sunt copiate integral din lucrarea lui Artiom Lazarev din anul 1974 „Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană”. Artiom Lazarev nu era istoric, ci politruc. Născut la Tiraspol  în 1914, aproape întreaga sa viaţă Artiom Lazarev a ocupat poziţii de conducere în aparatul ideologic şi de propagandă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost instructor pentru prizonierii români din URSS care au fost înrolaţi în divizia comunistă Tudor Vladimirescu. Între anii 1947 – 1963 Artiom Lazarev a fost pe rând ministru al educaţiei şi apoi al culturii la Chişinău. După 1963 a căzut din funcţiile înalte şi a aterizat cercetător la secţia de istorie sovietică a Institutului de Istorie de pe lângă Academia de Ştiinţe de la Chişinău.

Până în acest punct Artiom Lazarev a avut o carieră interesantă: a supravieţuit epurărilor staliniste, Războiului Mondial, a atins un vârf al carierei în timpul lui Stalin şi Hruşciov. Însă în perioada de sfârşit a epocii Hruşciov a căzut. Deceniul 1960 avea să fie obscur pentru Artiom Lazarev – dar avea să revină în anii ’70. În această perioadă a ajuns rector al Universităţii din Chişinău, membru al Academiei de Ştiinţe şi a dat opera cea mai durabilă a vieţii sale: o sinteză a argumentelor „moldoveniste” promovate începând din anii ’20 de sovietici în încercarea de a sparge unitatea etnică a românilor. Lucrarea „Statalitatea sovietică moldovenească şi problema basarabeană” din anul 1974 – apărută în contextul „reactivării” chestiunii basarabene de către istoricii de la Bucureşti. Punerea în cadre sovietice a învăţământului şi culturii de la Chişinău nu reprezintă cea mai importantă operă a lui Artiom Lazarev – ci promovarea teoriei moldoveniste. Artiom Lazarev a murit în anul 1999.

Vasile Stati şi Victor Stepaniuc sunt copii de suflet ai lui Artiom Lazarev. Operele lor plagiază masiv cartea lui. www.moldovenii.md şi Igor Dodon îşi trag seva de la Artiom Lazarev. Teoriile sovietice au încă mulţi continuatori la Chişinău. Influenţa lui Artiom Lazarev şi a operei sale toxice sunt departe de a se fi epuizat.