Arhiva etichetelor: Victor Ponta

Mircea Badea şi tehnica loviturii de stat

protest

Revoluţiile, răsturnările de guverne, zaverele de tot soiul au un element comun: cine deţine aplicarea forţei şi în ce măsură e dispus să o folosească. În majoritatea cazurilor este vorba de armată sau poliţie, dar există şi situaţii atipice în care apar forţe şi tehnici neortodoxe, combinaţii surprinzătoare – însă în esenţă, schimbarea se produce prin forţă sau ameninţarea cu forţa (în „revoluţiile de catifea” cel care cedează renunţă de fapt să-şi mai joace cartea de frică). După ce se stabilesc poziţiile deţinătorilor de forţă probelemele ce mai rămân de rezolvat sunt de PR şi HR cum s-ar spune: identificarea unui lider acceptabil de majoritate şi vopsirea lui în culori plăcute ochiului (când treaba e făcută de profesionişti liderul minune e stabilit cu ceva vreme înainte, ca şi desfăşurătorul acţiunilor post-factum, există listă cu înlocuitori etc.) Nu poate fi vorba de aşa ceva în cazul Voiculescu – Antena 3.

Acum despre Mircea Badea şi „plimbarea împotriva statului” de la Cotroceni. Câteva lucruri sunt clare: tot ce se întâmplă acolo e o regie cruntă. Toate dezvăluirile senzaţionale de la Antena 3, multe făcute „în direct” sunt în realitate regizate în cel mai mic detaliu. Nu există improvizaţie în acţiunile Antena 3, treaba se desfăşoară după un scenariu.

Întrebarea este: ce finalitate are acest scenariu? Răsturnarea lui Băsescu? Cine poate crede că va ieşi lumea în stradă cât să ducă la o cădere a preşedintelui cu 3 luni înainte de încheierea mandatului? Eliberarea în forţă a lui Voiculescu de la Bastilia? Nici aşa ceva nu este de imaginat. Revoluţie? Din nou, imposibil.

Aşadar, ce îşi doresc scenariştii Antena 3? Eu cred că vor să-şi vândă scump pielea. De fapt se află într-un dialog cu Victor Ponta. După ce au aflat că clădirea în care îşi desfăşoară activitatea îşi va schimba proprietarul au sărit în sus – dar noul proprietar, pe numele lui Victor Ponta s-a grăbit să-i asigure că-i va lăsa în pace. Însă nu a fost de ajuns.

Scenariştii Antena 3 nu vor să-şi schimbe stăpânul decât în anumite condiţii. Aşa că vor să-i demonstreze lui Victor Ponta că îi pot face mari probleme în campania electorală de la toamnă. Îi arată că pot scoate lumea în stradă, ceea ce contează destul de mult într-o societate amorţită, chiar dacă este vorba de – să zicem – 2.000 de pensionari. Antena 3 nu a scos la înaintare artileria grea: „dezvăluirile” despre Victor Ponta. Asta e un fel de armă nucleară, cu pagube colaterale care pot avea consecinţe nebănuite. Deocamdată e ţinută în rezervă, câtă vreme se poartă „negocierile”. La pachet este foarte posibil să vină şi condiţia explozibilă: graţierea lui Voiculescu după presupusa victorie la prezidenţiale.

În ansamblu Mircea Badea rămâne măscăriciul care îşi respectă scenariul. Însă nu e doar atât. Antena 3 s-a transformat într-o commedia dell’arte, un teatru în care actorii îşi cunosc linia de comportament aşteptată de la ei şi îşi improvizează replicile cu mai mult sau mai puţin talent. Antena 3 s-a transformat într-un reality show: îşi generează evenimentele pe care le relatează şi le comentează. Nu e revoluţie, e comedie şi negustorie.

Şi din nou creştinii ortodocşi din România sunt de vină

cruceVictor Ponta a ales să bage ortodoxia în campania sa electorală şi bezbojnicii au început să zbiere. Nu mai contează că în esenţă Biserica Ortodoxă Română nu are nici o legătură cu campania electorală a lui Victor Ponta, bezbojnicii ştiu ei foarte bine că „pupătorii de moaşte” – care sunt foarte mulţi! – îl vor vota pe Ponta preşedinte la toamnă. Sigur nu Ponta a gândit şmecheria asta, cine ştie ce strateg sociologo-politolog a scos din mânecă un sondaj conform căruia românii nu-l plac pe Klaus Iohannis deoarece nu e ortodox – şi brusc Ponta a devenit naţionalist creştin ortodox, de mai are puţin şi-l îmbracă strategii lui de campanie în cămaşă verde şi centură cu diagonală. O tâmpenie fără margini, dintre toate bubele lui Iohannis (tranzacţii imobiliare dubioase în Sibiu, implicarea în adopţiile internaţionale etc.) a fost găsită cea mai puţin dureroasă: confesiunea lui protestantă.

Bezbojnicii din România încep orice discuţie de pe poziţii clare de superioritate faţă de orice creştin. Bezbojnicii deţin „adevărul” (ştiinţific, nu orice fel de adevăr!) şi vor să facă „bine”. Cuprinşi de o fervoare a prozelitismului rar întâlnită la oamenii împăcaţi cu ei înşişi, motivaţi de superioritatea lor subînţeleasă, câţiva din cei 20.000 de bezbojnici din România s-au strecurat în câteva poziţii cheie de comunicare publică şi îşi duc netulburaţi jihadul împotriva ortodocşilor pe tonalităţi ridicate, de zici că în fiecare săptămână în România e ars pe rug câte un bezbojnic. Puţini şi gălăgioşi, conectaţi la tot felul de structuri internaţionale secularist-umaniste, bezbojnicii din România cotcodăcesc aprig, lăsând impresia că trăiesc într-un stat teocratic, guvernat prin enciclice din Dealul Patriarhiei.

Pe lângă gălăgia permanentă pe care o fac, bezbojnicii noştri mai sunt şi inculţi. În orice discuţie încep cu Inchiziţia, arderea pe rug a lui Giordano Bruno, superioritatea ştiinţei faţă de religie. În întunericul minţii lor, bezbojnicii nu mai ţin seama de faptul că toate poveştile astea se referă la catolici, ortodocşii din România nu au ars vrăjitoare pe rug, nu au exterminat eretici şi în general nu au făcut nici o legătură între Iisus Hristos şi ştiinţă.Dar bezbojnicii nu se opresc aici: găsesc tot felul de rătăciţi cuprinşi de deliruri mistice care scriu tot felul de tâmpenii pe internet şi-i dau exemplu – uite, ortodocşii spun că menstruaţia e de la Diavol! Ce tâmpiţi sunt ortodocşii! Nimeni nu stă să se gândească la faptul că Biserica Ortodoxă Română este condusă altfel şi cu siguranţă nu după vedeniile unor ameţiţi cu blog.

Dar de fapt nu prea contează ce e adevărat şi ce nu. Ideea este că ortodocşii, 86% din populaţia României sunt de vină pentru toate problemele. Pupătorii de moaşte l-au votat pe Iliescu, care a chemat minerii, ortodocşii sunt leneşi din cauza ortodoxiei, ortodocşii ţin cu Moscova şi cu Putin, ortodocşii îl votează pe Ponta, icoanele din şcoli afectează laboratoarele de informatică, predarea religiei l-a îmbolnăvit pe Charles Darwin de osteoporoză, pelerinajele la mănăstiri cresc consumul de carburanţi şi provoacă încălzirea globală, delfinii din Marea Neagră dispar pentru că Remus Cernea nu apucă să le dea buletin, OMV are dreptul să ne belească până la os, dar Biserica Ortodoxă Română nu are voie să facă afaceri. Şi mai presus de toate orice bezbojnic este expert în teologie ortodoxă şi l-ar face zdrenţe pe orice episcop într-o dezbatere televizată.

Despre demisii şi politizarea morţilor

Doi oameni au murit pentru că autorităţile nu şi-au făcut treaba. Iar moartea acestor oameni a fost politizată într-un mod abject. Premierul Victor Ponta s-a întâlnit azi dimineaţă cu şeful liberalilor Crin Antonescu şi au negociat ce capete să cadă, prea a fost scoasă din sărite toată ţara. Eu am spus că nu cred că va exista vreo demisie şi aşa s-a întâmplat. Demisia este un act unilateral: ajung la concluzia că nu mai pot/ nu mai merit funcţia în care mă aflu şi îmi anunţ şeful despre această decizie (demisia nu trebuie „aprobată”, asta e o tâmpenie folosită în manipulările pentru prostime).

După negocierile de azi dimineaţă au fost anunţate demiteri, nu demisii. Adică au fost daţi afară nişte oameni pentru că şeful lor a ajuns la concluzia că nu şi-au făcut treaba. Acum să vedem ce oameni au fost daţi afară: un secretar de stat din Ministerul de Interne, Constantin Chiper, şeful ROMATSA Aleodor Frâncu şi s-a anunţat că va fi cerută demiterea lui Marcel Opriş, şeful STS. (Nu mai are nici o relevanţă faptul că Aleodor Frâncu şi Constantin Chiper şi-au anunţat demisiile după ce au fost daţi afară în direct de Ponta, un joc de gleznă ieftin).

Constantin Chiper şi Aleodor Frâncu sunt oamenii lui Călin Popescu Tăriceanu, cel mai puternic adversar al lui Crin Antonescu. Iar Marcel Opriş este „omul lui Băsescu”. Negocierea dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu se dezvăluie în toată hidoşenia ei. În realitate nu au fost căutaţi adevăraţii vinovaţi, doar au fost sacrificaţi nişte pioni posibil incomozi pentru Crin Antonescu şi s-a declanşat o ofensivă împotriva unuia dintre „oamenii lui Băsescu”. Moartea a doi oameni a constituit un nesperat prilej pentru reglarea unor conturi politice, nimic mai mult. (De admirat dibăcia lui Ponta: nici un pesedist sacrificat, doar liberali inutili şi omul dictatorului). Politicienii sunt acoperiţi cu un jeg gros, un rapăn precum acela pe care îl răzui de pe porcul pârlit, rezultatul multor tăvăleli în mocirlă.

P.S. Generalul Ion Burlui, şeful ICSU, este singurul cu onoare din toată afacerea asta, singurul care şi-a dat cu adevărat demisia şi nu a fost demis.

Fiscalitatea fanariotă, o lecţie de istorie pentru Guvernul Ponta

Constantin Mavrocordat

Constantin Mavrocordat

Ponta nu înţelege că românii sunt antrenaţi din cele mai vechi timpuri să evite impozitele. Mă amuză teribil capcana în care e prins Ponta – are nevoie de bani şi tot încearcă să inventeze nişte impozite noi, care inevitabil vor scoate din sărite populaţia – dar în acelaşi timp vrea să rămână uscat şi curat la bumbureaţă, să nu-l înjure lumea. Nu mai fac inventarul tuturor tentativelor, de la mărirea cotei unice la noua taxă pe carburanţi, oricum românii au memoria scurtă şi deja au uitat promisiunile lui Ponta din campania electorală.

Românii nu sunt neapărat împotriva impozitelor. Altele sunt cauzele fugii de taxare. Prima este faptul că s-a depăşit limita de suportabilitate. Este imposibil să fii contribuabil corect atunci când taxele te ucid. Ce faci? Mori de foame de dragul taxelor lui Ponta sau rişti puşcăria şi intri la evaziune? Al doilea motiv al fugii de impozite este neîncrederea în guvernanţi: de ce să le dau bani unora care şi-i bagă în buzunare?!? După mai bine de 20 de ani de guvernări democratice, toată lumea e lămurită: principalul scop al politicienilor este să scurgă banii din buget spre propriile buzunare, lăsând mai multe sau mai puţine firimituri pentru fraieri. Povestea cu „legalizarea fondului clasei” este o şmecherie prin care se doreşte exercitarea unui control de stat asupra unor bani care cât de cât îşi fac treaba. De parcă românii sunt tâmpiţi să-i mai dea nişte bani pe mână lui Pricopie!

Apoi vine dezechilibrul colosal în care se găseşte societatea românească. Avem aşa: 5,3 milioane pensionari şi 4,3 milioane angajaţi (dintre care 1,2 milioane bugetari). Deci 3,1 milioane angajaţi în economia reală plătesc salariile şi pensiile pentru 6,5 milioane bugetari şi pensionari. Pur şi simplu nu merge. Dar mai este o problemă: conform recensământului din 2011, populaţia stabilă peste 20 de ani din România este de 15,8 milioane oameni. Toate datele comunicate public indică 5,3 milioane pensionari şi 4,3 milioane angajaţi, total 9,6 milioane. Concluzia: 6,2 milioane de români merg pe sub radarul fiscal! La aceştia mai adăugaţi-i şi pe cei 1,5 milioane de români plecaţi din ţară, constataţi lipsă la recensământul din 2011. Cifrele astea trebuie comparate cu cifra de 18,3 milioane români înregistraţi cu drept de vot (adică peste 18 ani).

La toate acestea mai adăugaţi faptul că statul român nu ştie câţi cetăţeni are, după cum s-a văzut la ultimul recensământ. Cât despre susţinerea actualului guvern, treaba stă aşa: toţi invocă cifra de 7,4 milioane de români care au votat împotriva lui Băsescu la referendumul din 2012. Însă aceştia nu au votat pentru mărirea taxelor şi impozitelor, au votat împotriva unei persoane, după o îndelungată campanie de demonizare a respectivului. Adevărata susţinere pentru guvernul USL s-a văzut la alegerile legislative din 2012. Iar aici se schimbă treaba: au participat 41,76% din românii cu drept de vot – adică circa 7,6 milioane, din care aproximativ 60% au votat USL – adică 4,6 milioane. Aceasta este cifra românilor care i-au susţinut în decembrie 2012 pe actualii guvernanţi: 4,6 milioane din 18,3 milioane, cam 25%. Ponta şi guvernarea USL merg pe un strat de gheaţă extrem de subţire.

Dar să trecem la lecţia de istorie.

Istoria fiscalităţii fanariote pentru uzul guvernanţilor actuali, de la J.C. Engel citire

Constantin Mavrocordat, 1739

Una din principalele schimbări în domeniul fiscal a fost numărarea tuturor locuitorilor. Astfel a îndepărtat dintr-o dată toate vechile taxe strânse în momente diferite şi sub diferite motive, stabilind o singură taxă de 10 lei pe familie, care putea fi plătită în patru rate; de aceea a primit numele de sfert. Primul sfert al anului 1739 a fost de 367.500 de lei, iar toate sferturile au ajuns la 1.470.000 de lei, ceea ce înseamnă că pe atunci locuiau în ţară 147.000 de familii care plăteau bir.

Mihail Racoviţă, 1741

Mihail Racoviţă s-a purtat ca un adevărat arendaş al principatului, adică a stors din ţară tot ce se putea stoarce. Mai întâi i-a pus din nou pe preoţi să plătească bir, o măsură care nu l-a făcut foarte iubit. Mănăstirile trebuiau să plătească tributul în două tranşe, iar popii în patru, pe lângă asta trebuiau să plătească şi alte taxe. Apoi a adăugat spre marea împovărare a ţăranilor pe lângă cele patru sferturi un al cincilea. În afara de aceasta a reintrodus darea pe vite, numită văcărit. Ca urmare a acestor noi dări care îi culcau la pământ, ţăranii au început să fugă peste Dunăre, pe pământul turcesc.

Constantin Mavrocordat, 1745

A încercat să rămână credincios principiilor reformei sale anterioare; a pus la sfârşitul anului 1745 să se facă o nouă conscripţie şi a aflat cu mare uimire că mai rămăseseră doar 70.000 de familii care să plătească impozite. Pe de o parte numărul familiilor care plăteau dări se micşorase foarte mult, pe de alta principele trebuia să plătească datoriile vechi şi pe cele noi, mai trebuia în fiecare an să trimită mari sume de bani la Constantinopol pentru confirmarea domniei – astfel a apărut nevoia pentru mărirea dărilor: a fost adunat şi un al şaselea sfert. Mănăstirile şi popii au fost puşi să plătească patru sferturi.

Grigore Ghica, 1748

Cu ajutorul intrigilor şi al banilor acesta şi-a răsturnat înaintaşul, însă ţara nu a avut decât de suferit în urma acestor dese schimbări. După domnul Sulzer acesta a introdus pe lângă cele şase sferturi şi bairamul, sau darul de Paşti, apoi o altă dare cu numele de lipsa (adică completarea sferturilor acelora care nu puteau plăti). Breviario chronologico arată că nu doar a fost continuată strângerea dării văcăritului, ci a şi fost mărit cu o para.

Constantin Racoviţă (fiul lui Mihail Racoviţă) 1753-1756

Acesta a fost mutat de pe tronul Moldovei pe cel al Valahiei. Boierii valahi au sperat că sub el vor trăi vremuri mai bune, însă speranţele lor au fost deşarte. Noul principe şi-a adus cu el un favorit grec, care sub titlul de postelnic a administrat de fapt finanţele. Această administrare a constat de fapt în strângerea sferturilor de mai multe ori, cu cât acestea erau mai împovărătoare, pentru a putea fi plătite datoriile făcute de Constantin Racoviţă înaintea numirii ca principe.

Constantin Mavrocordat, 1756-1758

A reuşit să fie pus domn nu doar plătind o mulţime de bani, ci şi promiţând achitarea datoriilor. De aceea a trebuit să mărească numărul sferturilor la 12, în anul 1757 s-au plătit atâtea sferturi câte luni sunt în an, după ce la început trebuiau plătite de patru ori pe an, pe lângă acestea s-a mai plătit şi ajutoriţa, o completare a impozitului. Nemulţumirea faţă de sistemul sferturilor era foarte de mare, deşi la început acesta a fost bine gândit, însă intrigile şi mituirile l-au stricat cu totul şi l-au făcut să fie ruinător; la conscripţia din 1757 au fost găsite doar 85.000 de familii. Constantin Mavrocordat a vrut în 1758 să uşureze această situaţie. A desfiinţat impozitele lunare, ca şi denumirea de sfert şi a introdus un sistem de plată de patru ori pe an; deasupra fiecărui ispravnic a pus câte un boier ca să controleze strângerea impozitului, de asemenea fiecare ispravnic a primit instrucţiuni despre când şi cât să ridice pentru visterie de la populaţie pe baza listelor.

Scarlat Ghica, 1758 – 1761

Acesta a vrut să fie mutat din Moldova în Valahia, un salt care l-a costat 2.000 de pungi de galbeni. Cu astfel de datorii nu s-a simţit legat de suferinţele ţăranilor valahi. Nu a fost mulţumit de cele stabilite de predecesorii săi deoarece un sfert din bir îi aducea doar 200.000 de lei, iar 800.000 în total i se păreau prea puţini. Astfel a transformat din nou cele patru plăţi dintr-un an în plăţi lunare, a dublat ajutoriţa şi ploconul, iar cu toate veniturile adunate dijmăritul, vinăritul, oieritul, birul pe sare şi vămile a strâns 2.546.828 de lei din ţară.

Alexandru Şuţu 1802 (Moldova), nota consulului rus:

În actele păstrate de la înaintaşii subsemnatului se găseşte că înainte de tratatul de la Kainardji în fiecare an se strângeau 8 sferturi, adică în fiecare lună se strângea impozitul care era de fiecare dată de aproape 60.000 de piaştri; ca şi o ajutoriţă de iarnă care consta în 4 sferturi, după care principele Constantin Moruzi a introdus ajutoriţa de vară; astfel din vreme în vreme aceste impozite au crescut până la 42 de sferturi.

Concluzii

Trebuie să ştii câţi contribuabili ai. Trebuie să le pui nişte taxe şi impozite pe care să le poată suporta. Dacă nu faci asta, contribuabilii vor dispărea şi vei încasa de fapt mai puţini bani, deşi creşti cuantumul taxelor şi impozitelor.

Mesajul meu pentru premierul Franţei: afaceriştii francezi să facă afaceri în ţara lor, în Franţa

Am citit mirat ştirea că premierul francez Jean-Marc Ayrault i-a transmis lui Ponta că ţiganii trebuie să se integreze în ţara lor, adică în România (aici). Am şi eu un mesaj pentru Jean-Marc Ayrault: BRD, Lafarge, Renault şi ce alte firme franceze fac afaceri în România n-au decât să se împacheteze şi să se ducă să se distreze cu sindicatele franceze.

Când am intrat în UE am tăiat economia României în bucăţi: Marea Britanie a luat ceva, Germania altceva, Franţa încă altceva, Italia şi-a ales nişte chestii, Austria a luat mai mult decât a putut duce (se pare că Olanda e nemulţumită, dar n-o să-i dea Mazăre portul Constanţa). Ni s-a cântat pe zece voci că este vorba de principii, de criteriile de la Copenhaga. Doar că nu ni s-a spus că „egalitate, dar nu pentru căţei”. Deci ţiganii are voie să se integrează unde vrea ei. Dacă ţiganii vrea să se integrează în Franţa, atunci libertatea de circulaţie le permite să se integrează în Franţa. Sper că ăsta a fost răspunsul lui Ponta.

Băsescu, Ponta şi sfânta Constituţiune

Britanicii se uită cu dispreţ la francezi şi spun: noi nu avem nevoie de o lege care să ne spună să respectăm legile, noi respectăm legile, de-aia sunt legi. Britanicii vor să spună că ei nu au nevoie de Constituţie pentru că respectul faţă de lege nu se impune prin alte legi, aşa ceva se educă, iar legea se aplică. De-aia în Marea Britanie sunt valabile legi de acum câteva sute de ani.

Acordul semnat de Ponta şi Băsescu demonstrează că din punct de vedere politic şi al statului de drept suntem încă în epoca de piatră. Un stat în care preşedintele şi primul ministru promit că vor respecta legea nu este în realitate un stat. Iar faptul că Băsescu s-a dus cu hârţoaga la Uniunea Europeană ne-a făcut de râs infinit mai mult decât şatrele de ţigani din jurul Parisului. Schulz şi Barroso s-au uitat pe hârtiile de la Băsescu şi şi-au zis „ce naţie de slugoi oribili sunt românii ăştia! şi primitivi pe deasupra, îşi promit unul altuia să respecte legea…”

Basescu, un slugoi oribil

Basescu, un slugoi oribil

Constituţia actuală a fost făcută de Iliescu pentru Iliescu. Poate să spună Bunicuţa că pe vremea lui nu se întâmpla ca acum, dar Bunicuţa e ipocrită: şi-a asigurat de fiecare dată premieri care nu i-au ieşit din cuvânt (aşa, ca Boc). D-aia a fost linişte pe vremea lui Iliescu (cu excepţia anului 2004, când Arogantu’ se dădea cocoş fiind sigur că o să ajungă la Cotroceni, dar a fost deturnat la Jilava). Constituţia care a funcţionat pe vremea lui Iliescu nu a mai funcţionat de loc pe vremea lui Constantinescu – vă mai amintiţi cum se agăţa Radu Vasile de ficus şi nu se dădea dus din Palatul Victoria?

Şi acum chiar credeţi că o să fie modificată Constituţia? Credeţi că Crin Antonescu va vrea republică parlamentară cu preşedinte de ornament? Păi el de ce a mai murit la revoluţia din ianuarie? Ca să stea pe post de podoabă constituţională? Şi sigur că da, cei 588 de parlamentari vor vota cu două mâini micşorarea numărului de locuri din Parlament şi modificarea legii electorale. Vorba lui Caţavencu: „să se schimbe, primesc, dar să nu se modifice nimica!”

Băsescu e mort. Trăiască următorul!

Bătălia celei de-a doua suspendări a lui Traian Băsescu s-a încheiat cu o clasică victorie a la Pirrhus. Toţi sunt epuizaţi, nici unul nu a punctat decisiv. Băsescu se întoarce la Cotroceni hărtănit şi cu 7,5 milioane de români care i-au spus că nu-l mai vor. Victor Ponta a rămas cu cucuiul plagiatului şi guvernarea în braţe. La PNL e disperare maximă, actuala echipă de conducere a pierdut bătălia şi va trebui să dea socoteală. PSD trebuie să explice votanţilor săi de ce Băsescu s-a întors la Cotroceni. Crin Antonescu a lămurit pe toată lumea că nu e bun decât să fie preşedinte de talk-show (ar fi interesant să-i numere cineva apariţiile televizate în direct pe perioada interimatului).

Aştept să văd ce va spune Băsescu în prima sa intervenţie publică, ar fi bine să îşi ţină caii în frâu ca să nu toarne gaz pe foc. Şi aşa sunt destui cu nervii întinşi la maxim.

Un lucru e sigur: Băsescu şi-a păstrat câteva pârghii, însă o va pierde pe cea mai importantă, PDL. Partidul l-a susţinut pe perioada suspendării pentru că dacă se prăvălea Băsescu se duceau şi ei de-a dura. Însă din acest moment Băsescu devine bolovan de gâtul PDL la alegerile parlamentare. Încet-încet se vor desprinde de el. Rămâne de văzut care e treaba cu „dreapta coagulată”, deşi Ungureanu şi Neamţu nu fac multe parale când vine vorba de bătălia din teritoriu, acolo tot greii PDL vor avea ultimul cuvânt de spus.

Mai trebuie urmărită crăpătura apărută în USL, între PSD şi PNL şi dacă se va mări. Aici testul va fi tot la parlamentarele din toamnă, în funcţie de cum vor candida, dacă va exista sprijin reciproc şi împărţire de la centru a colegiilor. Părerea mea este că se vor separa apele. Proiectul „Crin Antonescu preşedinte” nu mai este fezabil şi greii din PSD ştiu foarte bine chestia asta. Băsescu va trebui să îşi aranjeze repede moştenirea politică şi să se retragă. Intră la încălzire din ce în ce mai des independentul Sorin Oprescu. Trăiască următorul!

 

Ultima soluţie: o excursie la Târgovişte pentru Băsescu

Povestea asta cu actualizarea listelor electorale este o manipulare jegoasă. Orice, doar ca Băsescu să nu se întoarcă la Cotroceni şi referendumul pentru demitere să fie validat. Legea Referendumului (o puteţi citi pe pagina Autorităţii Electorale Permanente) spune că referendumurile se desfăşoară în baza listelor electorale alcătuite conform Legii 35/2008 (o puteţi citi aici).

Ce zice Legea 35/2008? Păi zice clar:

Art. 22. – (1) Registrul electoral reprezintă o bază de date centralizată în care sunt înscrişi toţi cetăţenii români, inclusiv cei cu domiciliul în străinătate, care au împlinit vârsta de 18 ani, cu drept de vot. Înregistrarea cetăţenilor cu domiciliul în străinătate se va face pe baza evidenţei existente la Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, utilizate la eliberarea paşapoartelor de tip CRDS.

(…)

(4) Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, precum şi Direcţia generală de paşapoarte din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative pun la dispoziţia Autorităţii Electorale Permanente datele şi informaţiile necesare întocmirii şi actualizării Registrului electoral.

Şi listele electorale? Păi tot Legea 35/2008 ne lămureşte:

Art. 25. – Listele electorale cuprind cetăţenii cu drept de vot înscrişi în Registrul electoral. Ele sunt permanente sau suplimentare.

Art. 26. – (1) Listele electorale permanente (…) se întocmesc de către primarul comunei, oraşului sau municipiului ori al sectorului municipiului Bucureşti, după caz, pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în Registrul electoral şi comunicate primarului de către biroul teritorial al Autorităţii Electorale Permanente care funcţionează la nivelul judeţului pe teritoriul căruia se află localitatea. Listele electorale permanente ce cuprind cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate se întocmesc de către Autoritatea Electorală Permanentă şi vor sta la baza delimitării secţiilor de votare ce vor fi organizate în străinătate.

Limpede, nu? V-am scutit de detaliile care spun în lege că morţii dispar din listele electorale etc., chestii logice.

Acum ce s-a întâmplat, s-a întâmplat un cor de zbierete că listele electorale nu sunt corecte, ceea ce a făcut Curtea Constituţională să ceară date suplimentare de la diverse instituţii.

Curtea Constituţională a publicat un comunicat aici în care spune aşa:

Având în vedere datele contradictorii care au fost transmise Curţii Constituţionale în legătură cu numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente de către autorităţile publice implicate, Curtea Constituţională a solicitat Guvernului României ca, pâna la data de 31 august 2012, să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012.

Datele contradictorii sunt cuprinse în patru adrese care i-au bulversat pe judecători.

Prima adresă (aici), de la Institutul Naţional de Statistică spune clar că această instituţie nu are nici o atribuţie legală pentru a stabili numărul cetăţenilor români cu drept de vot.

A doua adresă este de la Ministerul Administraţiei şi Internelor din 1 august 2012 (aici) şi spune că numărul alegătorilor este de 18.292.514 plus ceva detalii legale despre modul de alcătuire a listelor electorale.

Doar că onor ministrul de Interne Ioan Rus a simţit nevoia să revină cu o nouă adresă către Curtea Constituţională (aici) cu precizări suplimentare. Nişte precizări care în esenţă spun că responsabilii de alcătuirea listelor electorale nu au prea respectat legea şi drept urmare „Ministerul Administraţiei şi Internelor nu îşi poate asuma veridicitatea numărului de persoane înscrise în listele electorale permanente”. Dar atenţie! Vitejii de la MAI spun că ei nu pot verifica şi aruncă răspunderea în cârca Autorităţii Electorale Permanente.

A patra adresă către Curtea Constituţională (aici) vine de la Autoritatea Electorală Permanentă şi este senzaţională: aruncă vina pe Ministerul de Interne! Mortul este de vină întotdeauna. Zice AEP aşa: „listele electorale permanente, cuprinzând cetăţenii cu drept de vot la referendumul naţional din 29 iulie 2012 au fost întocmite (…) prin preluarea şi selectarea datelor privind cetăţenii cu drept de vot din Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor” (care ţine de MAI). AEP mai povesteşte apoi cum anul trecut a constatat nişte neconcordanţe de câteva zeci de mii de votanţi (din vina primarilor). Puţin, este nevoie ca numărul alegătorilor să scadă cu 1,5 milioane ca să iasă treaba bine.

Acum Ponta l-a pus pe Ioan Rus să facă un „mini-recensământ” care să verifice listele electorale. Doar că şi „mini-recensământul” ăsta e tâmpit (vedeţi aici cum vor bate primarii din poartă-n poartă la sate, la oraşe nu se ştie cum se va face). Problema cu cetăţenii români din străinătate e alta: câtă vreme omul are CNP de România şi nu ai certificat de deces nu îi poţi ridica dreptul de vot. OK, se face „mini-recensământul” şi plecaţii sunt mutaţi de pe lista electorală a localităţii pe lista electorală specială din străinătate. Însă aritmetica ne spune că numărul total al alegătorilor rămâne tot acelaşi – greu de făcut rost de 1,5 milioane certificate deces.

Aşa că rămâne o singură soluţie. Să scoată colonelul Dogaru câteva mii de protestatari în piaţă, iar guvernul să-i organizeze lui Băsescu o excursie la Târgovişte cu elicopterul. Decolarea din Piaţa Revoluţiei. Detaliile le ştie Ion Iliescu.

România lui Ponta & Antonescu: minciuna a atins cote delirante

M-am săturat de minciuni. Să plece Băsescu, de acord, dar cu ce rămânem? Sincer, cuplul Ponta&Antonescu nu îmi inspiră nici cea mai mică încredere. Problema cu minciuna e următoarea: spui una cuiva, alta – altcuiva şi după aceea nu mai ştii ce minciuni şi cui le-ai spus şi devii de-a dreptul delirant. Plus că toţi îţi devin duşmani.

Pe 11 iulie 2012 Victor Ponta s-a întâlnit cu preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz. A urmat o conferinţă de presă în care s-a vorbit aşa:

Martin Schultz :

Ponta mi-a promis cã va respecta, (citez) : „the necessary quorum of the necessary threashold of 50% of the voters [Ponta dã aici din cap zîmbind]; to replace the present frame of the empeachment [Ponta dã din cap zîmbind]; I‘m very happy that the prime minister and his government accept the judgment of the Constitutional Court and the prime minister explained to me how he would proceed in the next days [Ponta dã din cap zîmbind]; he told me that he wrote already today a letter to the parliament to recall the parliament from holyday and to endorse these measures, on a clear legal basis and following the judgment of the Constitutional Court.“

Ponta (cu acelasi zîmbet) :

„I have informed Mr. Schultz, a person which (sic !) I personally appreciate very much, about the decisions of the Constitutional Court of Romania… the government will respect ALL the decisions of the Court, INCLUDING THE DECISION THAT THE REFERENDUM IS GOING TO BE CONSIDERED VALID IF HALF OF THE ROMANIAN POPULATION IS GOING TO EXPRESS THEIR VOTES ON THE 29th…“

(via Dan Alexe, care a participat la conferinţa de presă)

Pe 13 iulie la Antena 3 Victor Ponta spunea senin:

Nu am angajat la Bruxelles promisiunea ca va fi prag la referendum. Nici nu puteam sa fac lucrul acesta, asta numai Parlamentul poate sa faca.

(via Hotnews)

Vă mai amintiţi povestea cu interviul lui Victor Ponta în El Pais? În care a spus că dacă o comisie universitară va spune că a plagiat el îşi va da demisia (aici). Interviul a fost dat pe 29 iulie la Bruxelles. La Bucureşti Victor Ponta a răsucit-o: că el nu a spus aşa ceva, El Pais a înţeles greşit. Sigur că da, El Pais a pus pe site înregistrarea interviului, ca să fie treaba clară (aici).

Vineri seară Crin Antonescu făcea pe cocoşul naţiunii la Cotroceni:

Se vorbeste in ultimele ore de cele 10 – 11 porunci pe care presedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, le-ar fi dat premierului. Nu exista asa ceva, nu avem un document in sensul acesta.  Ar fi insemnat o depasire de atributii inacceptabila si de neimaginat a Comisiei Europene. Cum putea sa-i dea dispozitie dl Barroso, un politician foarte experimentat, premierului Romaniei despre ce sa faca presedintele interimar al Romaniei?  Asa ceva e de neimaginat.

(via Hotnews )

Sigur că daaa! Doar că preşedintele interimar Crin Antonescu nu a apucat să se consulte cu premierul Victor Ponta, care zicea aşa la Antena 3:

Multe dintre ele le-am si rezolvat, am si trimis astazi un raspuns la cele 11 probleme ridicate de presedintele Comisiei Europene si a fost un lucru foarte bun. Pentru ca eu m-am dus si am spus „Dle, acuzatii generale – ca suntem Siria, ca suntem Ungaria – spuneti-mi concret; ca asa, in general, si doamna Macovei, isterica fiind, tipa ca e lovitura de stat si dupa aceea a venit Curtea si a spus ca e corect tot ce s-a intamplat; va rog spuneti-mi concret ce”.

Si dl presedinte Barosso mi-a ridicat 11 probleme – „astea sunt cele 11 probleme; nu spunem ca sunteti vinovat, spunem doar ca am vrea raspunsuri la ele”. Eu astazi am facut aceste raspunsuri si le-am transmis catre Comisia Europeana

(via Hotnews )

E delir total. Die Welt ne-a dat lovitura finală: „Uniunea Europeană ameninţă România cu retragerea dreptului de vot”. Asta înseamnă că Ponta se va duce degeaba de-acum înainte la Consiliul European, nu va avea dreptul să voteze. Ştiţi care este deosebirea dintre nemţi şi români? Că nemţii spun la Bruxelles ce spun şi la Bucureşti şi Berlin.

Şi gata, nu mai scriu pe blog despre politica internă a României. Este prea scârboasă. Mergeţi la vot şi puneţi ştampila unde vreţi.

Ponta cedează la Bruxelles. Lui Crin Antonescu îi ies ochii din cap

Şmecherii de la Bucureşti îl vor sfâşia pe Victor Ponta când acesta se va întoarce de la Bruxelles. Cu doar câteva minute în urmă Ponta şi-a anunţat înfrângerea: referendumul de demitere a lui Băsescu se va desfăşura cum a zis Curtea Constituţională a României. Adică pentru validarea referendumului vor trebui să iasă la vot 9 milioane de oameni pe 29 iulie. Şansele lui Băsescu de a rămâne preşedinte au crescut exponenţial – cel mai probabil referendumul va fi invalidat.

De câteva zile toţi băieţii deştepţi din USL spun că referendumul se va desfăşura după Ordonanţa de urgenţă care spune că Băsescu poate fi demis cu jumătate plus unu din voturile participanţilor. Am ascultat tot felul de raţionamente constituţionale de la tot felul de experţi care explicau cum o ordonanţă de urgenţă e mai tare decât Curtea Constituţională.

Şi uite că l-am văzut pe Ponta cu o faţă lungă cum promite că referendumul lui Băsescu se va desfăşura conform Curţii Constituţionale. Ce are de zis Crin Antonescu la afacerea asta? Păi referendum stil CCR înseamnă că Băsescu revine la Cotroceni, înseamnă că Crin Antonescu trebuie să îşi respecte promisiunea şi să se retragă din viaţa politică, înseamnă că Ponta rămâne prim-ministru. Ce-i iese la faza asta lui Crin? Îi cam ies ochii din cap. O să se cam certe cu Ponta. Iar liberalii din aripa ne-Crin bănuiesc că îşi ascut cuţitele deja.

Şi azi Ponta a avut întâlnirile simple, cu prietenii sociali democraţi Hannes Swoboda (şeful social-democraţilor europeni) şi Martin Schulz (preşedintele Parlamentului European). Mâine îl aşteaptă ciocnirea cu preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso şi comisarul pentru Justiţie Viviane Reding (care nu e foarte prietenoasă, vezi aici).

Tare aş vrea să ştiu ce îi vor zice Voiculescu, Dragnea, Hrebenciuc şi Crin Antonescu lui Ponta când va reveni la Bucureşti…

… şi toată planeta ştie că premierul Ponta a plagiat…

Au bubuit-o tare cei de la Reuters: „Premierul României şi-a plagiat teza, spune o comisie”. De la Reuters a plecat spre toate publicaţiile de limbă engleză: „fără număr! fără număr!”. Câteva nume de publicaţii care preiau titlul: Washington Post, Chicago Tribune, Fox News, Associated Press, Daily Telegraph, Herald Sun, CBS News, The Herald, CNBC, Bloomberg. Asta doar în lumea engleză şi doar publicaţiile cu milioane de cititori. Povestea cu ministrul care a încercat să desfiinţeze comisia chiar în timp ce lucra nu poate decât să stârnească îngrijorare.  Frankfurter Allgemeine Zeitung merge drept la ţintă: „Victor Ponta găsit vinovat de plagiat”. În presa maghiară de dreapta e festival – ungurii îl văd vinovat pe Ponta pentru că a blocat înmormântarea lui Nyiro Joszef. „Ponta a plagiat” scrie sec Magyar Nemzetîn vreme ce majoritatea publicaţiilor maghiare preiau subiectul, nu de alta, dar la începutul anului preşedintele Ungariei a demisionat în urma unui scandal asemănător.

Asta este, atât putem, atât facem.

P.S. A intrat şi în presa rusă ştirea cu plagiatul lui Victor Ponta: NEWS.ru şi POLIT.ru.

Ponta se grăbeşte spre ziua demisiei

Pentru orice om care a absolvit o facultate este clar ca lumina zilei că lucrarea de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat jegos. Apărarea lui Ponta este de rahat, nici unul din argumentele sale nu stă în picioare. Ponta însuşi ştie prea bine cum şi-a făcut lucrarea de doctorat şi ar fi fost de aşteptat din partea lui să o lase mai moale pe partea cu doctoratul.

Azi Victor Ponta a depus o solicitare la Ministerul Educaţiei să îi fie verificată teza de doctorat. Ponta se înşeală amarnic dacă speră că va fi spălat de ministreasa Ecaterina Andronescu şi Comisia de Etică a ministerului modificată de Liviu Ioan Pop. În primul rând din cauza faptului că va fi o dublă verificare: Universitatea Bucureşti a cerut constituirea la Facultatea de Drept a unei comisii (din care să facă parte şi profesori străini) pentru verificarea lucrării de doctorat a lui Victor Ponta. Nu am nici un dubiu că ambele comisii vor spune limpede că Victor Ponta a plagiat. Nici un profesor universitar nu îi poate lua apărarea lui Victor Ponta fără să se facă de râs total şi irevocabil.

Şi acum vine chestiunea demisiei. După ce va exista un document care să spună clar că lucrare lui de doctorat este un plagiat Victor Ponta va trebui să îşi dea demisia. Plagiatul este o formă de furt şi nu putem avea un premier hoţ.

 

5 greşeli care îl îngroapă pe Victor Ponta

Ponta nu a înţeles cu cine se bate. Băsescu loveşte mortal cu stânga şi puţin mai bine cu dreapta. Are gândire de marinar de cursă lungă, loveşte repede şi tare, ca să bage spaima în adversar. Ponta se bazează pe un singur lucru: votul masiv al populaţiei împotriva PDL, în rest a făcut greşeli fundamentale. Ponta trebuie să îşi schimbe urgent consilierii, cei pe care îi are acum îl înfundă pe zi ce trece.

Greşeala 1: a luat guvernarea

Este inexplicabil de ce a avut nevoie Ponta să trântească guvernul Mihai Răzvan Ungureanu. Era un guvern al disperării, baronii PDL s-au ferit de el ca de Satana. Un guvern slab, cu o susţinere parlamentară slabă. Ponta putea să tragă non-stop în guvernul Ungureanu până la toamnă şi să câştige un procent pe lună până la parlamentarele din toamnă. Acum s-a închis de bună voie în Palatul Victoria şi i-a dat libertate de acţiune lui Băsescu, timp de recuperare PDL. Băsescu dă bătălia în câmp deschis, are libertate de mişcare, îşi alege ţintele şi le doboară una după cealaltă. Ponta este într-o veşnică defensivă. Pierde câte un procent pe lună până la toamnă.

Greşeala 2: a uitat de miniştrii PDL

Ponta i-a iertat pe miniştrii PDL. Înainte să preia guvernarea a vorbit de corupţia miniştrilor PDL, când a ajuns la Palatul Victoria nu a scos nici un dosar, i-a lăsat pe PDL-işti în pace. A marcat un atac timid împotriva lui Videanu, însă agenda publică este deja încărcată cu alte subiecte.

Greşeala 3: nu îşi duce atacurile până la capăt

Ponta pare lipsit de curaj. A mutat ICR la Senat – era clar pentru toată lumea de ce, ca să îl schimbe pe Patapievici. Doar că Ponta s-a speriat de trei articole apărute în presa occidentală şi nu l-a mai schimbat pe Patapievici. Dacă scoţi sabia atunci duci lupta până la capăt. Cu mişcarea asta făcută pe jumătate Ponta a reuşit să coalizeze şi radicalizeze „intelectualii lui Băsescu”. Care intelectuali îl vor toca pe toate părţile pe Ponta pe chestiunea plagiatului. Dacă vroia să facă o treabă serioasă la ICR, Ponta nu trebuia nici măcar să îl ia de la Preşedinţie. Trebuia doar să publice o listă cu două coloane: pe prima coloană numele intelectualului, pe a doua banii încasaţi de la ICR. A doua zi ar fi început sfârtecarea de breaslă între intelectuali şi Băsescu ar fi uitat instant că a existat vreodată ICR. Aşa Ponta i-a făcut rost de o oaste de strânsură lui Băsescu.

Greşeala 4: n-a fost în stare să-şi găsească nişte miniştri

Ponta a venit la guvernare cu „cel mai cinstit guvern din istoria României”. Doar că până acum i-a pierdut pe drum pe Corina Dumitrescu, Ionel Mang, Mircea Diaconu şi lista nu se va încheia aici. Cu sprijin parlamentar masiv, cu speranţă de vot ridicată şi totuşi Ponta pierde ministru după ministru. Echipa este aleasă greşit.

Greşeala 5: l-a atacat direct pe Băsescu

Ponta putea să se abţină şi să nu intre la guvernare. Putea să atace non-stop guvernul Ungureanu de obedienţă băsistă. Nu avea de ce să se înrijoreze că Ungureanu ar fi reprezentat o alternativă: trebuia doar să repete zilnic la televizor că premierul Ungureanu este sluga lui Băsescu.

Dar dacă tot a luat guvernul, Ponta putea să se abţină şi să nu îl atace pe Băsescu. Care e şmecheria cu mersul la Consiliul European din 28 iunie? Ponta putea să îl lase pe Băsescu să meargă la Bruxelles şi el să toace zilnic PDL. Prin atacarea lui Băsescu, Ponta s-a trezit faţă în faţă cu un adversar de mare calibru şi a început să încaseze masiv. Acum PDL are tot timpul să se reorganizeze pentru alegerile din toamnă, Băsescu acţionează ca un scut în spatele căruia baronii îşi tranşează neînţelegerile şi se pregătesc pentru lupta din toamnă.

 

De la greşeala numărul 5 lui Ponta i se trage demisia ce va să vie în curând. Va trebui să demisioneze în urma scandalului de plagiat. După ce va exista o poziţie oficială din partea unei comisii sau din partea unei universităţi, însuşi Traian Băsescu îi va cere demisia lui Ponta. Va ieşi şi va spune că România nu poate fi reprezentată la Consiliul European de un premier plagiator.

De ce a trebuit Ponta să ia guvernarea? Să vedem unde doarme diseară Adrian Năstase.

P.S. Adrian Năstase a primit sentinţa definitivă şi irevocabilă: 2 ani de închisoare cu executare.

Prima confruntare pe bune Ponta – Băsescu. Cine reprezintă România?

Adică prima confruntare cu o miză reală care îl afectează direct pe Băsescu. Ponta vrea să clarifice o chestiune sensibilă: cine reprezintă România la nivelul Uniunii Europene – preşedintele sau premierul? Legislaţia românească este destul de ambiguă, suntem republică semiprezidenţială şi la Consiliile UE poate merge la fel de bine preşedintele sau premierul. De multe ori s-au dus amândoi.

Pentru Băsescu politica externă a cam rămas singura ieşire, aşa că pentru Ponta este foarte important să îl reducă din ce în ce mai mult pe actualul preşedinte la un rol cât mai decorativ. Îm plus Ponta are de rezolvat şi o problemă practică: trebuie să le dea pensionarilor şi bugetarilor ce le-a promis, şi asta cât mai repede. Hai, pentru şase luni până la alegeri se mai găsesc bani, dar după aceea? După aceea Ponta are nevoie ca de aer de posibilitatea de a mări deficitul bugetar – adică să plătească pensiile şi salariile bugetarilor din împrumuturi (nu e o idee bună, dar e singura).

Şi cum poate mări Ponta deficitul bugetar câtă vreme Băsescu a semnat Pactul fiscal al Uniunii Europene de inspiraţie germană (cu deficit de 3%)?!? Soluţia e în Franţa, unde socialistul Hollande proaspăt preşedinte vrea să negocieze cu Merkel o modificare a Pactului fiscal UE. Şi Ponta vrea să intre şi el în hora asta a modificării Pactului fiscal, numai că are nevoie să vorbească doar el la Bruxelles, nu să-l aibă în ceafă pe Băsescu care să spună pe invers (sau mai rău, să meargă la Bruxelles doar Băsescu şi să le facă pe toate pe dos).

Şi cum legislaţia în România este ambiguă şi nu scrie nicăieri clar cine vorbeşte în numele nostru la Consiliul European vom avea primă bătălie Băsescu-Ponta cu miză pe bune. Prima rundă este anunţată printr-o consultare directă între preşedinte şi premier pe probleme de politică externă care va avea loc zilele acestea. Aşteptăm declaraţiile în direct de la orele 19:00.