Arhiva etichetelor: Vladimir Putin

De ce se aliază Ungaria cu Rusia

viktor-orban-vladimir-putin

Deoarece nu are nici o altă opţiune pentru a-şi păstra o politică externă proprie. Din punct de vedere militar Ungaria nu poate fi apărată: o câmpie traversată de un fluviu cu o metropolă în mijloc, toate obstacolele naturale din jurul aceste câmpii fiind controlate de statele vecine. Din punct de vedere economic un stat agrar şi furnizor de servicii, precum toate celelalte din jurul său – deşi mult mai bine organizat. Cu o populaţie de 9 milioane de locuitori, fără o politică externă agresivă Ungaria ar cădea în clasa statelor europene de genul Slovaciei şi Sloveniei. Un satelit la periferia imediată a puterii germane. Dacă Ungaria s-ar conforma politicilor externe comune ale Uniunii Europene ar deveni un furnizor de forţă de muncă şi nimic mai mult.

Ungaria are nevoie de conflict, are nevoie să iasă în evidenţă. Slăbiciunile enumerate mai înainte sunt compensate de câteva instrumente puse pe picioare imediat după Tratatul de la Trianon: o propagandă bine articulată şi o reţea globală de lobby şi influenţă mediatică. Principala temă de bătaie: drepturile minorităţilor naţionale din bazinul dunăreano-carpatic. Principala strategie: găsirea unui aliat puternic care să-i promită orice formă de anulare a Tratatului de la Trianon. În anii ’90 au fost marile state europene şi Statele Unite – însă stabilizarea centrului european prin Uniunea Europeană nu i-a satisfăcut Ungariei principala cerere, modificarea condiţiilor Tratatului de la Trianon.

De aproape 100 de ani, Ungaria nu şi-a modificat obiectivele şi mijloacele politicii externe – însă nici nu are cum să găsească soluţii noi. Acest blocaj s-a transformat într-un fel de psihoză generalizată la nivelul societăţii – de aici apare şi solidaritatea populaţiei faţă de Viktor Orban şi extremiştii de la JOBBIK. Pe de o parte Viktor Orban ar trebui inventat dacă nu ar exista – pentru că el este singurul obstacol în calea JOBBIK, fără Viktor Orban extremiştii ar lua cu uşurinţă puterea la Budapesta. În acelaşi timp Viktor Orban a studiat foarte bine tratatele europene şi ştie exact până unde poate întinde coarda fără să o rupă. Cam aşa a apărut alianţa Ungariei cu Rusia. Budapesta şi-a găsit noul protector de la care să ceară revizuirile dorite.

Se va mulţumi Putin doar cu Crimeea?

Vladimir Putin

În patru zile soldaţii ruşi au cucerit Crimeea fără să tragă un singur foc de armă. O operaţiune ce va intra în manuale şi care a exploatat principala slăbiciune a Ucrainei: vidul de putere de la Kiev. Ruşii au acţionat rapid, dar cu precauţie. Fiecare pas a fost precedat de tatonări şi urmat de perioade de aşteptare – au vrut să vadă de fiecare dată ce reacţie vor avea autorităţile de la Kiev. Care autorităţi s-au rezumat la declaraţii.

Pe 26 februarie militarii ruşi au instituit un punct de verificare pe şoseaua Sevastopol-Simferopol. Poliţia controlată de Kiev nu a avut ordin să-i alunge. Pe 27 februarie militarii ruşi au ocupat principalele clădiri administrative din Simferopol, parlamentul şi guvenul local. Poliţia şi militarii controlaţi de Kiev nu au primit ordin să-i alunge. Sub protecţia militarilor ruşi şi în contextul unor manifestaţii anti-Kiev a fost instituită rapid o conducere pro-rusă a Republicii Autonome Crimeea. În acelaşi timp a fost preluat controlul aeroporturilor şi porturilor, al punctelor de trecere a frontierei şi a căilor de acces terestru. De joi până duminică, Crimeea a intrat sub control militar şi administrativ rusesc.

Un plan perfect

Peste tot a fost urmat acelaşi plan de acţiune: militari ruşi fără însemne vizibile (în caz de ceva…) însoţiţi de civili au blocat/ ocupat clădiri şi puncte strategice. Forţele aflate sub controlul Kievului nu au avut ordin să îndepărteze militarii ruşi şi civilii care îi însoţeau, nu au existat nici iniţiative locale (posibil efect al demonizării poliţiei ucrainene de către forţele Maidanului). Chiar dacă ar fi existat astfel de ordine de la Kiev este foarte greu de crezut că ar fi fost urmate „întocmai şi la timp”. O operaţiune în forţă împotriva militarilor ruşi ar fi dus cel mai probabil la o baie de sânge. Nimeni din noua structură de putere de la Kiev nu a avut curajul unei decizii de forţă – iar asta înseamnă vid de putere.

Moscova a ştiut să speculeze acest vid de putere, faptul că la Kiev noua guvernare e formată din forţe lipsite de coeziune (peste puţină vreme se vor încăiera între ei şi vor da vina unul pe celălalt pentru dezastrul din Ucraina) plus că în Crimeea există certe simpatii pro-ruse.

Pe de altă parte se înşeală amarnic cine crede că dacă la Kremlin ar fi fost altcineva decât Putin nu ar fi avut loc evenimentele actuale. Crimeea poartă câteva încărcături simbolice ruseşti ce nu pot fi lăsate deoparte (alungarea turcilor, eroicele asedii ale Sevastopolului din 1854 şi 1941), majoritatea populaţiei este de origine rusă, dar mai presus de toate baza navală de la Sevastopol pur şi simplu nu poate fi cedată. Nici un lider de la Kremlin nu ar putea să cedeze Sevastopolul fără să rişte un puci militar imediat (şi aşa, faptul că baza militară era închiriată era perceput drept o umilinţă).

Unde se vor opri ruşii?

Kievul mai controlează în acest moment în Crimeea câteva cazărmi în care militarii jură să moară până la ultimul apărând drapelul ucrainean. Ruşii se folosesc de o altă tactică abilă: au atras de partea lor câţiva foşti comandanţi ucraineni pe care îi folosesc pentru negocieri. Din punct de vedere militar situaţia este un coşmar pentru soldaţii loiali Kievului. Oştenii sunt valoroşi pe câmp, nu în spatele gardurilor unei cazărmi. Iar pe câmp sunt soldaţii ruşi – nu au altceva de făcut decât să le taie resursele celor din cazarmă şi să aştepte până aceştia se vor preda sau vor încerca o ieşire în forţă (puţin probabilă). Crimeea e în mâinile ruşilor şi nu cred că va exista o operaţiune militară de eliberare a ei, nici din partea autorităţilor de la Kiev, nici din partea statelor occidentale.

Care va fi următoarea mutare a lui Putin? Se va mulţumi cu Crimeea? Până una-alta, Moscova are o mulţime de pârghii prin care poate să pună presiune pe noua putere de la Kiev: factura la gaze naturale, datoria publică, schimburile comerciale etc. Sancţiunile comerciale împotriva Rusiei din partea SUA sau UE nu par să-l sperie pe Putin, iar intrarea într-o logică a unui nou Război Rece pare să priască Rusiei. (Aici găsiţi o analiză serioasă despre posibilitatea declanşării unui nou Război Rece).

Nu cred că tendinţele centrifuge faţă de noile autorităţi de la Kiev se vor opri la Crimeea. Deja au apărut tulburări masive (şi asemănătoare cu modelul din Crimeea) în mai multe centre rusofone din estul Ucrainei (Harkov, Dniepropetrovsk, Odessa). Din cele mai vechi timpuri doctrina militară rusă practică schema statelor tampon dincolo de graniţe, văzute ca un spaţiu de securitate. Când Rusia caută graniţă directă cu eventualul adversar înseamnă că vrea război (pactul Ribbentrop-Molotov) iar când i se impune graniţa directă declanşează ea războiul. Crimeea şi baza navală de la Sevastopol (legată ombilical de baza navală de la Tartus, din Siria) au constituit prioritatea zero. Crearea unei zone tampon în estul rusofon al Ucrainei cred că va fi următoarea acţiune a Rusiei. Nu v-am irosit răbdarea vorbind despre drepturile minorităţilor sau drepturile istorice: în acest moment la Kremlin dictează interesele strategice şi militare ale Rusiei, diplomaţii sunt folosiţi pentru „acoperirea” acţiunilor care duc la îndeplinirea acestor interese. Acordul de la Budapesta care garanta integritatea teritorială a Ucrainei a fost încălcat de Rusia şi rămâne încă de văzut ce fel de mijloace are Occidentul la îndemână să convingă Moscova să se retragă.

Este foarte greu de crezut că SUA şi UE vor găsi resursele financiare pentru susţinerea unei Ucraine care se apropie cu paşi repezi de un colaps economic şi politic. Este doar o chestiune de timp până când o parte din forţele Euromaidanului de la Kiev vor începe să se întrebe dacă au murit oameni doar pentru ca Iulia Timoşenko să se poată trata în Germania.

P.S. La o oră după ce am publicat acest articol BBC şi Russia Today au anunţat că sute de protestatari purtând steaguri ruse au ocupat clădirea administraţiei locale din Doneţk. Se pare că şi clădirea administraţiei locale din Odessa a fost asaltată/ ocupată de protestatari pro-ruşi. Putin nu se va mulţumi doar cu Crimeea.

Autobiografia lui Vladimir Putin povestită de însuşi autorul ei

Vladimir Putin: În realitate viaţa mea este foarte simplă, se vede ca în palmă. Am terminat şcoala, am intrat la Universtate.

Am terminat Universitatea – am intrat în K.G.B.

Am încheiat cu K.G.B.-ul – din nou la Universitate.

De la Universitate – la Sobceak.

De la Sobceak – la Moscova, la Direcţia Treburi.

După aceea – în aparatul preşedintelui.

De acolo – la F.S.B.

După aceea, m-au numit premier.

În prezent – preşedinte în funcţie. Asta-i tot!

Reporter: Au fost, însă, şi detalii?!?

Vladimir Putin: Da, au fost.

Extras din cartea „La persoana întâi. Convorbiri cu Vladimir Putin”, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

Putin

 

FEMEN l-au înjurat în faţă pe Putin

Preşedintele rus Vladimir Putin a fost înjurat azi de activistele FEMEN, la o expoziţie auto din Hanovra, unde se afla alături de cancelarul Germaniei Angela Merkel. Hanoversche Allgemeine Zeitung a publicat aici o galerie de imagini de la eveniment.

Mi-am permis să preiau aici una din aceste fotografii, cea din momentul propriu zis al atacului. Au fost trei activiste FEMEN care s-au repezit cu piepturile goale împotriva lui Putin. Doar una a reuşit să ajungă lângă Putin. Cea pe spatele căreia scrie mare în rusă „Idi nahui Putin” – „Du-te-n pulă Putin”. Pe pieptul ei viteaz scrie „FUCK DICTATOR”. Putin i-a zâmbit şi i-a făcut semnul „OK” cu mâna stângă după cum se vede în poză, Angela Merkel doar a căscat ochii mari.

Rusia se teme. Gazele de şist: independenţă energetică versus riscuri ecologice

Gazele de şist chiar îi sperie pe ruşi. Vladimir Putin s-a declarat îngrijorat de concurenţa ridicată de exploatarea gazelor de şist în Europa (aici discursul lui Putin din Dumă). Actualul premier rus şi imediat preşedinte pentru un al treilea mandat a spus cam aşa:

Trebuie să fim pregătiţi pentru orice fel de şocuri externe, iar probabilitatea ca ele să se producă este destul de mare, după cum bine ştiţi. De exemplu, în ultimii ani, Statele Unite au dezvoltat tehnologia producerii gazelor de şist. Colegii din Partidul Democrat Liberal m-au întrebat cum ar trebui să tratăm această problemă. Bineînţeles, acest lucru ar putea schimba structura pieţei de hidrocarburi, companiile energetice interne şi bineînţeles că va trebui să răspundem acestei provocări.

Stratfor a făcut o analiză: dacă preţul gazelor naturale scade şi apar alţi producători este posibil să se dea peste cap întregul sistem pus pe picioare de Putin pentru Rusia. Scapă de sub controlul Moscovei ţările foste sovietice (se duce naibii şantajul energetic de tipul „cine e cuminte şi ascultător primeşte gaze ieftine”). Se duc naibii profiturile gigantice ale Gazprom (care extrage gazele ruse cu 130 de dolari mia de metri cubi şi le vinde europenilor – inclusiv nouă – cu 450 de dolari mia de metri cubi). Dacă dispar profiturile Gazprom atunci nu va mai putea fi susţinută piaţa energetică internă rusă – industria metalurgică intră în picaj, principalul ei avantaj pe pieţele internaţionale fiind energia ieftină. Şi nu în ultimul rând se scumpeşte energia pentru ruşii de rând. Iar noi românii ştim ce se întâmplă când se scumpeşte energia – se scumpeşte tot! Şi ne întoarcem la la problema principală: fără profiturile gigantice ale Gazprom nu va mai putea fi susţinută birocraţia Federaţiei Ruse. Putin chiar are motive de îngrijorare.

În România avem deja o propagandă zdravănă împotriva exploatării gazelor de şist. Băsescu a pus problema de genul „vrem să fim independenţi sau nu?” Nu şi-a terminat gândul, cred eu. Problema este că tehnologia exploatării gazelor de şist prezintă pericole pentru mediul înconjurător. Avem de ales între a plăti în continuare 450 de dolari pe mia de metri cubi de gaze şi a ne asuma riscuri de mediu. Însă dacă Polonia va începe să le exploateze nu cred că nu se va întâmpla acelaşi lucru şi în România. Iar polonezii chiar vor să scape de dependenţa de ruşi.

Am scris în Puterea un articol mai lung pe tema asta.