Arhiva etichetelor: WikiLeaks

Gata? A murit Wikileaks de România?

Sunt cumva surprins. După doar o săptămână „scandalul Wikileaks de România” a fost înmormântat. Din câte am înţeles sunt peste 1000 de telegrame, au apărut maxim 100 şi gata, s-a terminat. Subiectul a fost înmormântat. Mai insistă băieţii de la Kamikaze, care au ajuns azi la telegrama cu numărul 28 din 1000 şi ceva. E drept, Kamikaze au fost singurii care au publicat telegramele integral, restul organelor de presă au mers pe varianta „mestecată” pentru cititor. După cum spunea Cătălin Prisăcariu aici, fiecare a tras spuza Wikileaks pe turta lui. În funcţie de patron, am aflat anumite chestii. Ca să ne fi făcut o imagine clară aveam nevoie fie să alergăm ca fluturaşii din organ media în organ media, fie să citim pe Kamikaze (care ni le dă cu ţârâita). Cablogramele Wikileaks de România vor fi un exemplu de studiat cu tema „cum să îngropi un subiect de presă major”. Să ne trăiască!

P.S. O urmare a avut totuşi scandalul Wikileaks: divorţul de la Realitatea TV. Am înţeles şi eu: de fapt nu era vorba de suprarealism la Realitatea TV ci vorba celor de la Paraziţii „am personalitate dublă şi mi-o dezvolt pe a treia!”

WikiLeaks de România. A început

A început povestea cu WikiLeaks de România, încă de duminică seară. Şi a început ca în România: la Realitatea TV emisiunile dedicate acestui subiect s-au desfăşurat cu bodyguarzii lui Sorin Ovidiu Vîntu la uşă (după cum zice Reporterul Virtual, Adevărul şi Evenimentul Zilei). Şmecheria e legată în aparenţă de nişte chestiuni legate de cine cui închiriază, în realitate se pare că Sorin Ovidiu Vîntu nu prea mai este băgat în seamă la Realitatea TV (s-a dus Audiul de presă, dai la cheie şi jurnaliştii cântă, Dan Andronic are mai multe explicaţii aici). Cert este că acolo se duce o luptă (dacă s-a ajuns la încordări de muşchi de bodyguard) şi probabil de aici şi senzaţia de suprarealism total care transpare din multe emisiuni. Bănuiesc că nu este tocmai uşor să îţi faci emisiunea cu bodyguarzi la uşă!

Scriam că telegramele Wikileaks ar fi trebuit să încapă pe mâinile lui Cornel Nistorescu, însă au ajuns în toată presa (Vîntu mai bine îşi trimitea voinicii să-l caftească pe Nistorescu pentru eşec, nu degeaba l-a apucat pe el dorinţa să meargă la Realitatea TV tocmai în seara în care apăreau telegramele Wikileaks). În acest moment e un haos total cu aceste telegrame. Deja fiecare ziar, televiziune, post de radio le interpretează în funcţie de interese proprii. Nu înţeleg de ce CRJI nu a făcut o bază de date unitară unde să publice pe toate, nu să chinuie pe cei care vor să înţeleagă ceva punându-i să alerge pe nşpe siteuri care le publică. Plus că traducerile publicate până acum sunt trunchiate. Poate se face ceva în direcţia asta!

În rest nimic nou: toate dezvăluirile Wikileaks cu privire la România erau cunoscute de mult. Doar că acum sunt confirmate de americani.

Wikileaks de România. Cine apare în cablogramele de la Bucureşti?

În sfârşit, vom afla şi noi ce scriau diplomaţii americani de la Bucureşti despre minunata noastră clasă politică. De săptămâna viitoare, Adevărul începe să publice documentele Wikileaks referitoare la România. Va fi foarte interesant, sau va fi o mare tristeţe. Oricum, în scrierea istoriei românilor trebuie de multe ori să te foloseşti de ce spuneau diplomaţii străini (care se dovedesc a fi bine informaţi şi de multe ori cinstiţi în relatările lor).

Episodul publicării acestor cablograme Wikileaks merită câteva precizări. Cornel Nistorescu s-a repezit să-l premieze pe Julian Assange cu ceva premiu Dacia Liberă. S-a dus Nistorescu al nostru la Londra, a făcut poze cu Assange, a scris reportaje emoţionante şi vibrante. L-a acel moment s-a speculat că de fapt Nistorescu a mers la Londra pe banii lui Sorin Ovidiu Vîntu pentru a obţine cablogramele Wikileaks de la Bucureşti. De ce era SOV aşa de interesat de cablogramele americane? Păi se spunea că numele lui apărea de foarte multe ori în legătură cu alegerile din 2009, şi nu tocmai laudativ. Că ar fi fost ceva informaţii nu tocmai de dorit să fie scăpate în public pentru Sorin Ovidiu Vîntu. Aşa că l-a trimis rapid să facă rost de documnente pe Nistorescu (care deocamdată nu are interdicţie de părăsire a localităţii, doar un sechestru pe o casă pentru ceva datorii neplătite la stat şi o anchetă care stagnează de doi ani pentru că s-a suit cu gipanu pe doi motociclişti).

Ideea este că Nistorescu nu a primit documentele. În schimb au pus mâna pe ele băieţii de la Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii. Tare! Sper ca Centrul să nu se facă de râs publicând doar fragmente şi să ne arate tot. Dar dacă mă iau după investigaţiile CRJI în legătură cu ‘timabilul domn Sorin Ovidiu Vîntu se pare că vom vedea tot, dacă e să fie ceva. Că dacă nu e, nu e, asta e!

P.S. Totuşi, de ce a picat înţelegerea cu Nistorescu?!?

Violul lui Assange, fondatorul WikiLeaks

assangeJulien Assange, devenit peste noapte vedetă mondială după ce s-a luat în colţi (nu cred că de capul lui) cu diplomaţia americană acum s-a trezit acuzat de viol în Suedia. El spune că este vorba de o conspiraţie a Washingtonului şi CIA pentru a fi extrădat pe teritoriu american şi judecat acolo pentru ce a făcut el cu WikiLeaks. Autorităţile suedeze susţin că a reuşit performanţa să violeze două femei într-un sejur de zece zile la Stockholm. Prin presa românească nu am prea văzut detalii cu privire la violurile lui Assange – probabil pentru că sunt destul de departe de ceea ce consideră jurnaliştii români că înseamnă un viol adevărat (adică dacă nu avem o femeie de peste 70 de ani sau cel puţin 10 participanţi nu prea merită să relatăm violul).

Continuarea

Pâcla de la Chişinău. Cu banii pe masă

Aproape o săptămână s-a scurs de la alegeri şi încă nu este clar ce se va întâmpla în R. Moldova. Viaţa politică de la Chişinău pare să fi fost acoperită de o pâclă deasă, o ceaţă dincolo de care nu se vede aproape nimic. Mai transpiră spre mass-media când şi când câte un zvon, câte un foşnet din spatele draperiilor groase care ascund negocierile dintre liderii politici. Pentru că, în ciuda declaraţiilor că negocierile n-au început, că vor demara la o anumită dată şi la o anumită oră, ca o cursă de ciclism, eu unul nu pot să cred că nu se poartă deja discuţii. Aritmetica rezultatelor este, opţiunile partidelor şi scenariile au fost conturate de analişti. Mi se pare de domeniul irealului imaginea pe care vor să o transmită politicienii: „da, de cinci zile stăm acasă, ne uităm şi noi la televizor, poate vom afla ce se întâmplă”. Mai degrabă, politicienii fug de televizor şi microfoane în aceste zile.

Continuarea

Ciudăţeniile WikiLeaks şi mita de 10 milioane de dolari de la Chişinău

Este ceva ciudat cu dezvăluirile WikiLeaks. Când au fost scoase la iveală documentele, în după masa zilei de 28 noiembrie am vizitat harta interactivă publicată de cotidianul britanic The Guardian, partener cu WikiLeaks în dezvăluirea telegramelor secrete americane. Pe hartă nu apăreau Bucureştiul şi Chişinăul. Referiri la România apăreau în câteva telegrame care priveau Iranul şi Turcia. Despre Republica Moldova se vorbea într-o telegramă referitoare la Mongolia. Baza de date gigantică publicată pe pagina wikileaks.org nu conţinea nici ea mai multe chestiuni.

Continuarea