Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Tirania informaţională a internetului

La o primă vedere oamenii din prezent sunt cei mai informaţi oameni. Nu au nevoie decât de o simplă conexiune la internet şi află orice se petrece în restul lumii. Sloganul zilelor de azi proclamă libertatea totală de exprimare, iar oamenii cred că pot afla orice. De fapt este o simplă aparenţă.

Internetul nu este nicidecum spaţiul libertăţii de exprimare. Începând cu numele domeniilor de internet – din punct de vedere legal acestea nu se află în proprietatea cuiva, ci sunt închiriate pe o anumită perioadă de timp. Legislaţia diferă de la un stat la altul, însă orice guvern poate suspenda fără drept de apel orice domeniu de internet care se află în aria sa de acţiune, după cum bine s-a văzut în cazul WikiLeaks. Organizaţia amintită s-a trezit brusc cu sute de domenii de internet suspendate sau blocate şi duce o adevărată bătălie pentru a-şi păstra informaţiile în domeniul virtual. Parteneriatul WikiLeaks cu publicaţiile tradiţionale Guardian şi Spiegel a fost bine gândit – orice atac împotriva acestor două mijloace mass-media tradiţionale ar fi avut o încadrare juridică în ţări cu sisteme judecătoreşti bine puse la punct şi cu legi clare privind libertatea de exprimare (respectiv Marea Britanie şi Germania). Marca unui ziar este mai bine definită din punctul de vedere al proprietăţii, în vreme ce un domeniu de internet este un serviciu închiriat care poate fi suspendat pe baza unor prevederi legale destul de ambigue.

Apoi vine tirania exercitată de colosul Google. Printre internauţi circulă legenda parţial confirmată a „sand-boxului” Google; mai precis, motorul de căutare global poate scoate anumite pagini din rezultatele căutărilor. De asemenea, Google poate scădea arbitrar încrederea acordată unei anumite pagini – o altă metodă de a scoate respectiva pagină de internet din rezultatele căutărilor. Până la urmă este vorba de un mit că Google scoate la iveală cele mai importante rezultate cu privire la subiectul căutării. Oamenii din spatele algoritmului şi corporaţiei pot manipula rezultatele căutărilor după cum le este voia – şi nimeni nu îi poate trage la răspundere. A încercat cineva să citească toate paginile acordului cu Google pentru serviciile de publicitate? Editorii paginilor de internet nu au practic nici un drept, intră într-un fel de relaţie de tip feudal cu colosul Google. Corporaţia poate suspenda în orice moment plăţile fără să ofere foarte multe explicaţii.

Google nu se rezumă doar la manipularea rezultatelor căutărilor sau la înregimentarea a milioane de pagini în programul de publicitate care îi generează profituri uriaşe. Profitând de pe urma dominării fără drept de apel a internetului, Google s-a lansat şi în domeniul ştirilor prin intermediul paginii Google News. Paginile furnizoare de ştiri trebuie să se înscrie pentru acest serviciu îndeplinind o serie de criterii tehnice. Însă pot fi scoase din acest program pe baza acuzaţiei că „nu îndeplinesc standardele de calitate”. Chiar la începutul lunii au fost scoase din Google News mai multe pagini – şi nu toate erau lipsite de calitate.

Având în vedere toate cele de mai sus, s-ar putea spune că propoziţia „găseşti orice ai nevoie pe Google” să nu fie tocmai adevărată. Şi asta ca să nu mai vorbim de faptul că informaţia de pe internet este difuzată gratuit în cea mai mare parte, dar aici se intră în altă discuţie, despre cât de credibilă poate fi această informaţie gratuită şi mai ales câte surse trebuie consultate pentru a avea o imagine de ansamblu cât de cât coerentă asupra evenimentelor.

Articol apărut în ziarul Timpul, Chişinău.

Mai multe articole semnate de mine în acest ziar aici.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.