Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

Un mic secret: presa nu are nici o importanţă!

ziar

Cel puţin din punctul de vedere al istoriei, ştirile de prin ziare nu au decât cel mult o importanţă marginală. Pentru evenimentele din trecut, articolele de presă pot servi cel mult la refacerea atmosferei, la înţelegerea modului în care se încerca manevrarea populaţiei, aşteptările şi influenţele din diverse zone de putere. Însă aproape nici un articol de ziar din trecut nu serveşte la „restabilirea adevărului istoric”.

Să vă dau un exemplu. Prin anii ’30 armata română avea nevoie de măşti de gaze; Nicolae Malaxa a intrat în negocieri cu o firmă germană: vroia să obţină licenţa de fabricare plus utilajele necesare, el punând la dispoziţie terenul pentru noua fabrică şi garanta existenţa contractelor cu statul. Nemţii au zis pas, mai avuseseră experienţe negative cu Malaxa – care însă nu s-a lăsat şi s-a dat deoparte, în locul lui negociind cu firma germană chipurile un alt afacerist din România, Emil Ochs (în spatele căruia se găsea tot Malaxa). După ce Emil Ochs a semnat cu nemţii a avut o revelaţie, anume că nu are nevoie de Malaxa, aşa că l-a scos din combinaţie. Brusc, în presa de la Bcureşti au bubuit articole de investigaţie: Ochs jidanul care fură statul, păcăleşte armata cu măşti de gaze proaste etc. Şi uite-aşa contractul cu nemţii a picat şi contractul pentru măştile de gaze s-a făcut cu polonezii. Dacă ar fi să ne luăm doar după ce scria presa despre această afacere am rămâne cu impresia că ministrul de Război Paul Anghelescu a fost campionul anti-corupţiei – în realitate el era unul din slugoii Elenei Lupescu şi credincios intereselor de afaceri ale lui Malaxa.

Pentru „stabilirea adevărului istoric” presa nu este bună de nimic; documentele create de instituţiile de stat sau private, ale serviciilor de informaţii şi mai ales memoriile şi corespondenţa participanţilor direcţi la evenimente – toate acestea trebuie puse laolaltă şi analizate, păstrând în minte întrebarea „ce interese avea cel care a scris acest document?”. „Adevărul istoric” este o reconstrucţie cu multe imprecizii, iar presa este pe ultimul loc ca valoare informativă printre sursele istorice.

De multe ori mă întreb cum ar putea fi scrisă istoria din 1989 încoace. Ce arhive ale partidelor politice există, câţi dintre oamenii politici şi-au scris memoriile cu cinismul lui Constantin Argetoianu, câtă corespondenţă mai poate fi recuperată pentru istoricii viitorului din această epocă a e-mailurilor? Uneori am impresia că intrăm într-un nou secol de „linişte istorică” a românilor, cum au fost veacurile dinaintea secolului al XIV-lea, când începe istoria noastră scrisă.

Revenind la presa de azi şi valoarea ei de sursă pentru istoricii viitorului: ca să vă lămuriţi nu trebuie decât să aruncaţi o privire asupra „afacerii Times New Roman, regele ţiganilor şi Patriarhul”, cu detalii la Eftimie şi la Vasile.

Blog in conservare. M-am mutat la KISHINIOV.

4 păreri la “Un mic secret: presa nu are nici o importanţă!

  1. george

    Totdeauna presa a fost un instrument de promovare a unor interese mai mult sau mai putin onorabile. A fost instrumentul de baza al denigrarii. Astazi, cand TV-ul a re o amploare de neegalat, presa scrisa a devenit mai lucida si, cred eu, prin seriozitate si mai multa independenta, incearca sa se mentina in cursa.
    In alta ordine de idei, afacerile cu armata ale marilor industriasi romani din perioada interbelica si chiar si cele dinaintea R1M vin sa sublinieze gradul de coruptie ridicat al politicienilor si oamenilor de afaceri romani

  2. Radu

    Pentru un istoric care se respecta nu as folosi termenul atat de bolsevic de „slugoi”.

  3. Catalin

    un articol care da de gandit ,frumos articol,multumesc pentru exemplul elocvent din interbelic

  4. marius

    Foarte interesant și din păcate adevărat. Dacă vorbim de documente și memorii înseamnă că vorbim de arhive, păstrate firește la instituția cu același nume (cele mai multe) care însă nu mai dă doi bani pe arhivele partidelor sau memoriile unor contemporani grație unor oameni care nu fac diferența între istorici și arhiviști.

Comentariile nu sunt permise.